Stau in pat
Afara timpul se scurge ca un rau aproape secat
Un elicopter
toarce aerul profund si neincetat
Ma simt mai tanar ca in prima clipa
in care am inceput sa respir parfumul florilor de mac
O floare infloreste dintr-o vesnica-ntamplare
doi magneti se resping cu doi poli
Coada pisicii scrie o poveste
in soare e freamat mare
Drumul e lung
Luna e doar un chip ce rasare departe de mare
Sub lupa
fiecare bob de nisip pare o stanca
Bun regasit, Sorin!
RăspundețiȘtergereAm adus colacii de salvare.
Duca-se corabiile, important e omul. Face altele.
Frumos poem.
Te salut, cu mare drag.
Multam Andreiule de trecere si apreciere
RăspundețiȘtergereDa, frumos poem!
RăspundețiȘtergereŞi imaginea de la malul mării e deosebită. Aproape că văd tremurul camerei, cum stă ea acolo, zgribulită de umezeală.
Aşa-i că-şi trage nasul şi se smiorcăie?
:)
Andrei are dreptate, ne bucurăm că omul e nevătămat. Şi că ...postează!
;)
Ce e val ca valul trece. NUmai ca de data asta a trecut peste camera mea.:)
RăspundețiȘtergereCorect! Trebuie luate măsuri, nu?
RăspundețiȘtergere:)
Sorin, am cautat postul acela cu "generatia apocalipsei". Nu am gasit-o nicicum.
RăspundețiȘtergereAm trecut in revista blogul de trei ori. Tot nu am gasit-o!
Te rog, daca ma poti ajuta in sensul acesta, ca io nu ma mai descurc.
Mi-am adus aminte de ea, avand un dialog cu Iris pe aceasta tema.
Era o postare tare faina, unde e?
Multumesc pentru ajutor.
http://sorindirokko.blogspot.com/2010/01/nacut-sub-zodia-apocalipsei.html
RăspundețiȘtergerecu placere
Multam, inca odata!
RăspundețiȘtergereO zi faina.
Foarte frumoasa poezie.
RăspundețiȘtergereE poezie de-adevaratelea.
Esti bun!