Persoane interesate

luni, 18 octombrie 2010

Mi s-au inecat corabiile








Stau in pat
Afara timpul se scurge ca un rau aproape secat

Un elicopter
toarce aerul profund si neincetat

Ma simt mai tanar ca in prima clipa
in care am inceput sa respir parfumul florilor de mac

O floare infloreste dintr-o vesnica-ntamplare
doi magneti se resping cu doi poli

Coada pisicii scrie o poveste
in soare e freamat mare

Drumul e lung
Luna e doar un chip ce rasare departe de mare

Sub lupa

fiecare bob de nisip pare o stanca





9 comentarii:

  1. Bun regasit, Sorin!
    Am adus colacii de salvare.
    Duca-se corabiile, important e omul. Face altele.
    Frumos poem.
    Te salut, cu mare drag.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multam Andreiule de trecere si apreciere

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, frumos poem!
    Şi imaginea de la malul mării e deosebită. Aproape că văd tremurul camerei, cum stă ea acolo, zgribulită de umezeală.
    Aşa-i că-şi trage nasul şi se smiorcăie?
    :)
    Andrei are dreptate, ne bucurăm că omul e nevătămat. Şi că ...postează!
    ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce e val ca valul trece. NUmai ca de data asta a trecut peste camera mea.:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Sorin, am cautat postul acela cu "generatia apocalipsei". Nu am gasit-o nicicum.
    Am trecut in revista blogul de trei ori. Tot nu am gasit-o!
    Te rog, daca ma poti ajuta in sensul acesta, ca io nu ma mai descurc.
    Mi-am adus aminte de ea, avand un dialog cu Iris pe aceasta tema.
    Era o postare tare faina, unde e?
    Multumesc pentru ajutor.

    RăspundețiȘtergere
  6. http://sorindirokko.blogspot.com/2010/01/nacut-sub-zodia-apocalipsei.html


    cu placere

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte frumoasa poezie.
    E poezie de-adevaratelea.
    Esti bun!

    RăspundețiȘtergere