Invartindu-ma in jurul cozii

***Celula primara a universului e intr-o continua diviziune, e intr-o continua nastere si renastere. De multe ori m-am intrebat ce a-mpins-o pe ea sa-si iasa din pielea de banala celula,sa se divida cu atata patos si atat de divers. Apoi am gandit ca nu trebuie sa perturb cu nimic existenta entitatii Divine care se crede ca a creeat tot ce are viata in univers si am zis ca atunci,prima oara , dupa prima succesiune de diviziuni a rezultat Creatorul Divin.

***Sincer daca ati fi celebra euglena verde ce ati face? Cum ati realiza diviziunea care are ca rezultat atata diversitate in univers? Adica vreau sa va puneti in mintea primei celule vii a universului... Trebuie sa amintim ca tot ce-i viu respecta legea supravietuirii si a perpetuari... E posibil sa fi realizat ca modul ei de alimentare autrof sau mixotrof pentru crestere si perpetuare nu ii va da o longivitate prea mare speciei ei. Noi, ganditorii universului nu ne perpitem sa admitem ca ne-am trage ,chiar daca din mana creatorului, dintr-o banala celula,nu admitem ca celelalte fiinte vii din regnul animal si vegetal au o constiinta si toate lucreaza sub acelasi imbold,supravetuire si perpetuarea speciei, a vietii,toate mostenind genetic aceasta constiinta primordiala de la mama celula. Practic toata aceasta diversitate de corpuri vii coexsista datorita primului impuls al primei celule vii,acela de a supravietui de a da continuitate vietii. Plantele se nasc pentru a se alimenta ierbivorele, ierbivorele pentru a alimenta carnivorele,carnivorele pentru a hrani cu lesurile lor, plantele. Totul se desfasoara intr-un cerc cu chipul mamei celula. Si-a creat acest lant trofic pentru a exista cat mai mult. Toate coexista intr-o interdependenta sacra,aceea de a mentine samburele vietii viu.

***Dar sa revin cu ce a fost in mintea ei... Daca luam in calcul imensitatea spatiului temporal ramas in trecut de la prima miscare plina de viata pana azi se pare ca a avut timp sa cerceteze tot felul de divizari si intrupari. Eu daca realizam ce sunt si ce as fi putut fi folosindu-ma de atuul multiplicarii m-as fi facut creeator. Analizand cele doua moduri de alimentatie din care am supravietuit primei starii as fi creeat cele doua regnuri pentru a se complementa unu pe altul. Avand puterea de a-mi diviza corpul imi trebuia aproape o "infinitate" de scheme informative pentru a creea spectrul total al fiintelor vii care vietuiesc sau se crede ca vietuiesc in univers. Si atunci? Atunci am ajuns la concluzia ca zeii au aparut inaintea mea ,eu celula primara, nu ca entitati organice ci ca adevarati maestri ai procesarii celulei vii,adevarate fluxuri energetice pline de informatie. Doar zei au putut sa-mi schimbe soarta de banala celula. Dar cum au aparut zeii in aglomerarea asta de materie? Odata cu aparitia lor a aparut si principiul antropic atat de necesar aparitiei omului? Avea nevoie natura de un stapan materializat in corpul uman? Zeii sunt salvarea mea la intrebarea; oare cum voi creea atata diversitate plina de viata? E atat de simplu sa spui Dumnezeu a creeat totul,practic scapi de griji. Dumnezeu e definitia tutror nestiintelor noastre. Cand nu stii spui; "doar Dumnezeu stie". Vom avea puterea vreodata sa stim cu adevarat unde si cand s-a nascut universul...? Se spune ca universul era o bila si a dat peste campul Higgs,interactionand cu acesta a facut bang si s-a divizat si inca se divide atat cat reusim noi sa-l percepem. Adica daca am reusi ce incearca elvetienii in tunelul lor am putea fi creatorii unui nou univers? Adica micul nostru univers ar putea creste cat cel actual,facandu-l pe actualul mai mare cu un nou univers'?E posibil,pentru ca toate au o explicatie.
***Din chaos cu intelepciune ne-am nascut noi pentru a fi analistii chaosului.
***Toate legile fizicii se bazeaza strict pe observatii. In general legile fizicii ce apartin terrei sunt adevarate. Dar cum poti cerceta un fenomen fizic ce se desfasoara la miliarde de ani lumina de tine daca nu doar prin presupunere si imaginatie ? Iti faci un tunel si incerci sa imiti ce se intampla la o distanta colosala chiar si imaginatiei, de tine. In primul rand nu cunosti factorii ecuatiei,practic presupui . Dai cu presupusul ca la capatul unde credem noi ca e sfarsitul universului e campul Higgs care face ca universul sa fie intr-o continua expansiune. se spune chiar ca daca ar disparea campul Higgs, s-ar opri din crestere si ar insemna moartea lui. Logic, daca privesti la ce e in jur;Toate cresc pana la un moment iar apoi regreseaza;mor. Dar logica noastra pamanteana bate cu logica existentei si fuctionarii universului. E sigur ca pasul nostru efemer prin "buricul universului" nu ne da posibilitatea sa-l percepem in totalitate. Emitem pareri efemere care isi pierd consistenta de la o generatie la alta si la un moment ne vom trezi praf cosmic fara sa aflam nimic.
***Categoric,din lupta primei celule plina de viata pentru a supravietui s-a nascut intregul lant trofic. E posibil ca Zeilor sa le fi placut lupta celulei vii pentru supravietuire si au ajutat-o. Zeii au descoperit ca dincolo de frumustea lor ezoterica ca entitati enrgetice s-a nascut energo-frumusetea existentei materiale. Crancena lupta a supravietuiri, a perptuarii dusa la sublim a vietii i-a impresionat si au zis sa fie partasii si creatorii noi existente universale. Nimic nu e mai imprensionat ca lupta celulei vii de a deveni nemuritoare. Nu suntem doar niste indivizi intr-o mare de celule vii suntem parte din celula vie a universului si menirea noastra e sa nu stingem nicodata candela in care palpaie VIATA. Uitati-va in jur si veti descoperi cat de maret e spectacolul vietii mai maret poate de cat universul. Supravietuiti pentru ca asta a fost scopul. Chiar de veti muri ,veti muri inauntrul celulei vii.

Povestea biospiritului Gheorghe

Biospiritul Gheorghe a plecat pentru prima oara in istoria lui, de la sat la targ. Un targ de domni. Domni si Doamne capatuiti cu scoli si obiceiuri de oras. Si-a luat calul si caruta si dus a fost. Vroia sa afle si sa vada,sa nu moara...cica prost.
Prima oara a oprit in fata bisericii,sa ceara ajutorul celor sfinte,apoi la birt sa-si faca curaj. Ca de! Altceva nu avea sa-l ajute la targ.
A mers ceva Gheorghe ca ii chioraiau matele de foame. A spart o ceapa,maliga rece si ceva slanina si din mersul calului s-a indopat. La poarta targului a oprit calul si intr-o simetrie perfecta amandoi s-au usurat...de toate cele. A luat drumul in varful bocancului,pe zmeu de haturi si gura la cascat. Nu era om pe care sa nu-l salute,sa nu-i spuie al cui e si de unde e. A vazut multe si a simtit multe Gheorghe.
Noaptea, cand luna se ridicase bine a Crai Nou pe cer,Gheorghe sforaia sanatos in patul lui de taran. Visa la targ si la toate. Trebuia sa se intoarca sa primeasca toate raspunsurile. A doua zi lua scara de la podul surii care gemea de toate cele si pleca sa vorbeasca cu orasenii de pe aceeasi treapta.
S-au intors tarziu Gheorghe si cu scara lui...
Domnica dormea cu fata in sus,sub icoana lui Sf.Gheorghe. Se apleca curat peste ea pentru ca incepuse o noua zi de post, ii lua zambetul intre buzele lui obosite si adormi.
Scara...scara ramasese afara sprijinind casa,inalta pana la cer.Era scara lui Gheorghe. Dimineata cocotat pe ea ,in lutul de pe casa cu varful biciustei,Gheorghe scrijeli...
"treptat,treptata viata
se catara
spre cea din urma treapta...
E sus?
Cat trebuie sa fie de sus
cate trepte...
sa scapi de apus?
cat oare trebuie ...
sa ajungi,pe treapta
pe care e scrijelit numele
OM?
dar oare peste care am pasit,
si era numele fericirii?
Si care era cea pe care odihnea
chipul iubirii?
si atat de sus
atat de greu
e sa ma catar pana la tine,
Intelepciune...
Cobor ochi in jos
si ma bucur
pe fiecare treapta,mi-am vazut sufletul
odihnind...
Nu am sarit nici una
De aici,de unde am ajuns
nu e nici sus nici jos.
e indeajuns sa stiu...
ca sunt OM.
Un om caruia i-a trecut prin suflet
fiecare treapta.
Daca....
intr-o zi imi va ajunge privirea,
macar privirea...
pe cea asezata la urma,voi spune:
timpul nu toceste treptele.
Pasul omului...
ce tot urca si coboara,
treapta cu treapta
blestem cu blestem.

Termina.
Lua poarta la care mesterise de o viata,calul si caruta si nu se opri decat in varful dealului care despartea cele doua lumi.
Inradacina poarta aici,o incuiase si puse mandru cheile la cingatoare.
- Di mai zmeule! Ai sa te superi daca de azi ma va chema si Petru?

Or este or Nu este Oreste

Un fel de a fi sau a nu fi.

In dictionarul lui la litera H e trecut doar Hrana...nimic de habotnicie.


E Oreste habotnic sau nu ?

E doar o masura de linistire a apelor sau e doar habotnicie in asi apara si impune crezul?

Sa vedem...ce zic cei ce-l cunosc

Spirituala Toamna

Vrem nu vrem in fiecare toamna ne imbalsam de tristete. Fiecare pas prin fruzele cazute si obosite de existenta, ne atentioneaza cu nu suntem cu mult mai diferiti fata de ele. Daca facem o comparatie intre existenta efemeridelor insecte pseudonevroptere si matusalemica existenta a lui homo sapiens suntem tentati sa tragem concluzia ca noi suntem stapanii lumii si ai timpului. Daca facem comparatia intre noi si maretia unui Baobab care poate trai si 5.o00 de ani ne dam seama ca suntem un pic mai tari decat o libelula...
Dintre toate speciile am primit darul de a ne consteintiza existenta,de a spera ca nu suntem numai trup calator ca suntem vesnici prin existenta noastra spirituala sau existenta noastra imateriala, ca nu suntem doar niste frunze ce cad ritmic pentru a incheia ciclul clasic al transformarii continuie a materie. Ne vine greu sa renuntam la toata aceasta aglomerare ordonata de materie. Nu suntem siguri ca dincolo de caderea noastra in tarana se va mai ridica ceva dupa. Nu avem siguranta existentei noastre imateriale. Ce ne facem daca nu vom mai putea respira,bea,manca? Atatea placeri trupesti ingropate! Atata incertitudine ca vom mai simti ce am simtit in viatat trupeasca!
Si ma intorc la Toamna in care copacii se pregatesc sa faca pe mortii,in care tot ce a fost verde cade ruginit. Pentru a avea speranta ar trebui sa ne consideram frunze,sa credem ca vom renaste in soare mai frumosi in primavara. Ca nimic nu e pierdut,ca locul nostru pe creanga e retinut,ca vom avea posibilitatea sa gustam din nou din plin din viata.
Nimic nu moare totul se transforma sub atenta privire a spiritului nostru. Poate ca trupurile noastre sunt doar niste coconi ai unor fluturi de lumina. E foarte posibil ca spiritul sa fie o alta entitate care coexista cu noi doar pentru ca ii place natura umana. Dar daca ii place de unde stim ca odata cu moartea nu ne va intinde mana si ne va arata calea in lumina in noua existenta? Totul e sa asteptam cuminti si cand dam de taria toamnei existentei noastre sa ne pregatim calea,cu speranta ca dupa trecrea in nefiinta o sa gasim o noua existenta mult mai sa zicem adevarata...

Pefrectiunea unei cafele pe inserate- Titlul cautat-

************Daca... desenam o linie aici pe pamant ea nu va fi niciodata dreapta. Daca am avea puterea sa tragem o linie de la Pamant la Uranusul mult stimatei Ramonabai pentru a uni cele doua planete cu siguranta iarasi nu va fi dreapta. de ce? pentru ca timpul nu sta in loc sa desenam noi dorinte. Daca, sa spunem ne-ar da o sansa si totul ar incremeni cat sa avem noi puterea sa tragem aceea linie dreapta,fara sa ne odihnim never,am reusi. Deci prin urmare ne invartim in cerc,in jurul a toate si a toti,fiecare dupa cum il doare; ca oltenii in jurul caselor fara colturi.

************Prima privire sub fusta unei femei a fost inainte sa invat ceva despre radicali. Era profa de germana si cuminti eu si un coleg ,inainte de a intra ea in clasa, faceam un salt "spiritual" din ultima pana in prima banca in diagonala cu catedra. Tipa era un dop simpatic,cu fusta larga si cat ne dadea noua sa facem gramatica germanei isi pieptana parul de pe picoare in diverse carari.Defapt il smulgea,cred ca avea ciuda pe el. Omul din noi,nascut spre analiza,inca suflet neimplinit,exploara fiecare carare a simpaticei "Lererin". Cum am crescut, cum parul de pe picioarele noastre se dadea facut carari ;am jinduit la din ce in ce mai multe fuste,care de care mai viu colorate si mai scurtate. Pe vremea aia un genunchi dezvelit creea intr-un barbat avalanse de trairi. Astazi...astazi probabil daca ar veni goala profa de germana in vre-o clasa,singura emotie ar fi ca s-a scos telefonul si am un filmulet bun sa-l pun pe internet.

***********Disecata problema asta a mea cu slipul de ieri si azi a profei de germana suna cam asa: omenirea a ajuns la un prag pe care nu-l poate trece. S-a "izbavit" de atatea cunostinte,nu mai are nimic intim si totul in jur e luat ca pe o mare nulitate. Sexual vorbind am involuat,sau poate ca nu e involutie,poate ca ne-am blocat. TVul a evoluat sau involuat? Arta a sau nu? Viata a evoluat sau a in...? Deci vorbim despre evolutie sau atingerea unei anumite trepte si invartirea in jurul cozii? In starea in care ne gasim eu cred ca am ajuns niciunde si nu trebuie sa visam prea mult la o evolutie spirituala. Atata timp cand tot ce ne inconjoara s-a oprit stupid in dreptul unei halte in care nici nu se mai coboara nici nu se mai urca nu putem spune ca suntem pe vreu drum...

Pe deasupra viilor si a mortilor

****Am sa incep cu povestea unei vieti ca multe altele pe pamant...
Acum vreo 15 ani,poate mai bine, un tip din Galati,cu degete lungi cat sa-ti ajunga in cele mai ascunse cute ale buzunarului,s-a aciuiat la mine in oras sau mai bine zis pe langa marele bazar al Bucovinei. Pe vremea aia aveam un stand intr-un centru comercial iar vanzatoare o vecina, o fata tanara in cautarea povestei vietii sale. Intr-o zi mi-a zis ca si-a gasit un baiat bun doar ca are un viciu urat,urat. Mi-a facut cunostiinta cu el si la a doau intalnire omul mi-a aratat cat e de "bun",din buzunar,din mijlocul teancului de bani mi-a ...sa zicem luat cele 200 de marci ascunse printre lei. In fine dupa 2,3 ani de prietenie sau casatorit. Fiecare a renuntat la cate ceva din apucaturile burlaciei,doar ca el a continuat. Fata se obisnuise cu stilul lui de a aduce multi bani in casa si de a si duce multi bani din casa. Satul de afacerea care decurgea dintr-un control in altul le-am dat standul lor. Am zis ca se vor pune pe drumul linistit al existentei. Asa a si fost. Incetul cu incetul omul a realizat ca banii pot veni si in alt mod,fara sa curga vreo lacrima de vadana furata in bazar in timp ce cauta prosoape pentru inmormantare.
****Saptamana trecuta am fost la o cafea in vechiul centru comercial. Ma uitam cu bucurie cum omul din el aproape se redefinise,daduse un sens frumos vietii,un copil de 10 ani, tocmai isi luase o masina de 10...de euro si ea ,Ea radia de fercire ca reusise sa-l aduca pe calea cea buna. Am stat cu el cat sa umplem o scrumiera de mucuri,am baut vreo 3 cafele si l-am salutat ultima oara pe Iulian...hotul de Galati.
****Exact peste doua zile,ma suna fata plangand sa vin sa trec sa-l vad pe Iulian ca e mort.
La priveghi mi-a povestit. "Era 10 seara si l-a luat asa un rau si m-a rugat sa-l duc la spital. Doctorii i-au facut electrocardiograma,l-au consultat,i-au facut analizele si au zis ca e sanatos. Am iesit afara cu el si am stat pe o bordura,era alb la fata si mi-a zis ca moare,ca ii e rau tare. M-am dus iar peste cei de la urgente cu el. Cand am intrat,s-a uitat speriat la mine,s-a inalbit la fata si s-a scapat pe el,dupa care a murit. La autopsie i-au gasit toate organele sanatoase...doar inima era cu un ventricul explodat,i-au luat o monstra din inima si au zis ca au sa-mi dea un raspuns sa-mi zica de ce a murit"....Am vrut sa-i povestesc despre blesteme,dar durerea ei era prea mare.

****Ceva vazuse el inainte de a-i exploda inima...ceva infricosator...sau poate ca era o batrana din aia careia ii sterpelise in perioada inconstientei lui portofelul cu ultima pensie.
Ceva imi spune ca sunt pacate care nu se iarta niciodata. Pacate de moarte,care atunci cand ti-e mai bine,cand crezi ca ai uitat ce ai fost,revin si te lovesc si te duc in locuri unde liniste nu gasesti niciodata. Omul asta m-a convins; cand semeni durere,doar durere vei culege. Sper ca pacatele lui sa fi fost ingropate odata cu el si puiul lor de om sa traiasca curat in lumina. Eu l-am iertat,sper si Dumnezeu sa-l inteleaga si sa-l ierte.

Hai sa vedem

Am un vecin care stie sa faca care. Mai am unul care stie sa vorbeasca cu lemnul. Unul face paine de te lingi ...pe ghiare. Unul creste gaini si le scoate la vanzare. Altul are iesire la mare,pescuieste si da peste la schimb pe mancare. Unul stie cum sa se roage si ni-l daruie pe Dumnezeu,duminica,cat e ziua de mare. Lența din cand in cand face cojoace,fete de perna si le scoate la iarmaroace. Unul a invatat sa scrie si ne pune cartea pe paine, felie. Mai toti ne indeletnicim cu existenta si am vrea un primar sa defineasca acesteia chintesenta. In primul rand avem nevoie de o ulita care sa ne lege dar sa nu se faca din asta nici o lege. sa vedem unde duce drumul ca peste deal parca mai e un sat caruia i se vede fumul.

Si uite vrei nu vrei,de parca nu ne-am fi descurcat am infiintat satul,orasul...statul. In statul nou format plini de oraseni plecati din sat legea principala e mulsul din sezut din sat la stat catre sate care nici nu le-am visat. Lumea s-a diversificat. Avem presedinti sefi de stat,parlamente facute din speranta ca primul drum nu va fi uitat. Nemernicie cat nu poate tine pamantul. Uitare si batatie de joc. Mai ieri l-am vazut pe seful de stat in fund si facut misto din populatie cum a scos televiziunile afara de parca tara ar insemna locuitori scaunelor de parlament si maria Sa. De parca noi nu am fi vrut sa stim ce se vorbeste in inima fiintei noastre. Cica e democratie,acum. O fi. Dar, doar pentru o parte. E absurd cum se cred santajati uni de alti si normal ei ne santajeaza pe noi. Suntem in fata celui mai ieftin teatru de papusi. Ce-i rau e ca noi suntem papusile. Normal ar fi ca nici un om sa nu mai voteze oameni sa-i conduca,sa dainue bunul simt in tara asta pe duca. Pentru ce platim atat din bruma noastra de avere daca nu se vede decat burti umflate de placere?

Cat costa un ou? Aproape nimic. Pot face multe din el si nu-mi trebuie reclama si nici un presdinte de tara. Anarhismul e gaselnita parlamentelor si presedintilor de tara. Nu sunt un anarhist atunci cand refuz sa mai dau bani unui stat care s-a imprumutat in numele meu cu 3.500 de euro de la FMI,pentru ca asta e datoria pe cap de locuitor. Cam un an de munca pentru fiecare din romani...sau poate mai mult.

S-au ar mai fi o solutie.! Sa strangem cureaua,sa punem deoparte cate 3.500 de euro de suflet ce sta la noi in casa si pe o tava frumoasa sa le dam conducatorilor sansa sa navigheze in ape linistite. Normal! pe yahturile lor frumoase stranse din lacrimi de agricultor...muncitor...etc.

Si daca o luam de la capat ce va fi?

NU MAI VOTATI. E SINGURA NOASTRA SOLUTIE DE A SCAPA DE UMFLATI!!!....de titulatura generatie de sacrificiu. Cate au fost? cate mai sunt? Dar oare noi chiar mai existam?