Persoane interesate

marți, 6 aprilie 2010

In vizita la o strabunica



Atunci cand toate clipele se aduna intr-o uitare chinuita pe geamul singuratatii afara, cand pasii te poarta spre usa ca in adevarate escaladari montane...Atunci te rogi ca duhul sa-si gaseasca calea mai repede. Intelegi ca tot ce e trup si dorinta te chinuie amarnic,ca esti presat ca o stampa veche in clasor si doar o mana ratacita ce catadicseste sa dedschida usa spre fiinta ta poate sa-ti dea speranta sa visezi ca nu esti chiar atat de singura. Mugurii primaverii infloresc singuri,zapada se-asterne fara frica ca va fi strivita de pasii tai. Ciresele dau in parg si sunt consumate doar de cotofene ce-ti strica linistea in care esti prizoniera. Rula in care ai copt atata paine pentru calatori care au uitat sa se mai intoarca e culcus de impainjente amintiri. Din te miri ce incerci sa-ti incropesti o gura de mancare si mereu dai peste ibricul vechi de ceai... singura ustensila care iti linisteste fiinta. Scaunul sta singur si asteapta si asteptarea ii schioapata in ritmul neputintei tale de a ajunge la el. Iti incropesti o carja din vechiul tau razboi in care ai desenat covoare si multe Ii cu flori si incerci sa sperii prispa ca totul a revenit la vechile culori.
Din patul in care linistea oaselor striga amarnic te joci in dominoul amintirilor lasate pe perete. In fiecare fotografie momentul a ramas nemuritor. Doar ochii tai au obosit de atata cautare. In una esti tanara promisa unui soldat intors de pe front,in alta esti maritata iar soldatul iti tine in brate prima fata. In una esti bunica si razi si cand obosesti din oglinda ruginita te priveste femeia uitata. Ai ajuns sa respiri ca un duh.Te ridici, privesti, si lasi pe alti sa-si cladeasca povesti pe care tu le-ai scris de mult.

Un comentariu: