Persoane interesate

luni, 29 aprilie 2013

Cafeaua de la Fastaci...

Am fost la Fastaci sa beau o cafea pe care nu am sa o uit niciodata...

Cu doua seri inaintela ora 18h am plecat din Munchen si fix la 6 dimineata intram prin vama Petea in Romania. Drumul catre Suceava trece prin Negrestii-Oasului...nici prin cap nu mi-a trecut ca doar dupa o zi voi trece si prin Negrestii-Vaslui in drumul meu spre Fastaci...
As putea pune chiar inceputul calatoriei spre Fastaci ,din Munchen...  sa fie mai palpitant. Oricum,toata palpitatia o ai exact de la iesirea din Roman pana in satul asta frumos uitat de timp,de toate canoanele civilizatie, de U.E...
Ajuns din Bavaria dupa o pauza de 24 de ore un vecin dornic de modificarea confortului la casa parinteasca din Fastaci m-a rugat sa-i duc o usa turceasca mare de fier luata din bazarul sucevean pe care sa o puna de straja la casa de carpici pe care au construit-o inaintasii lui pe coama dealurilor moldave. Zis si facut pentru ca adevaratele provocari le nasc drumurile catre Fastaci nu catre Munchen.
Pe drum omul mi-a zis ca satul e plin de etnie rromales maestri la cantatul din alamuri,un sat plin de fanfare exportate prin capitalele europene la adunat eurocenti si chiar euroi pentru ca in satul lor nici iepuroi nu mai catadicsesc sa apara.
Fastacii la lumina lunii mari de pe cer mi s-a parut o pictura veche de 500 de ani uitata in realitatea mondena a unei Europe unite cu ei dar care habar nu are de existenta lor, existenta nestiuta de nici celebrul nostru parlament de la imensa Casa a Poporului.

Cu doua nopti inainte undeva pe langa Passau un John Dear de o jumate de milion de euro spulbera in noapte tacerea in ritm de motor euro6 ,cu precautie,cu multe legi ce-i protejeaza si-i ascund pe oameni de durere, aritmii si vanzari de copii si fanfare exportate la cersit prin capitalele europene.
Europa e o situatie de spirit abandonata inca din fasa. Feshele deja sunt vechi,putrede si multi din copii fastacilor cad pe drum abandonati in colbul inca existent al drumului...da Drumul de la Roman la Fastaci nu-l voi uita niciodata.
Iesi din Roman si in fata iti sta un deal unde trebie sa umbli la caii motorului sa-l urci. Da-i bice narvas catre coama dealului,catre zambetul lunii,inflacarat de ideea ca nu mai e mult ,70 de km si ajungi in satul unde pasarile sunt eclipsate de fanfare...dar nu e asa. Nu e fratilor pentru ca rotile dau si traiesc pe viu sentimentul de front de lupta. Stai si cotrobaiesti prin memoria TA DESPRE ISTORIA MODERNA A ROMANIEI si nu-ti vine sa crezi ca ultimul razboi s-a terminat de aproape un secol, ca e pace , ca de mult nu a cazut un obuz si totusi zgomotul ruperii pivotilor si capetelor de bara te avertizeaza ca asfaltul de la inceptul drumului,din Germania e istorie ca tu ai intrat cu izbituri,tranteli si sudalme in realitatea fastacilor ce-si fac veacul pe aici de secole. 70 km de drum in trei ore e un record.
In primul sat de dupa Roman m-a depasit o masina de pustani de bani gata cu emblema de incepator mare pe luneta. Am zis ca sunt pe autostrada in Germania asa au trecut. In dreptul primariei se uitau mirati pe sub burta masinii. Tot m-am uitat in oglinda dar ei nu au mai aparut ...ori au inteles mersul drumului ori au ramas acolo uitandu-se la steagurile primariei...unul tricolor si unul U.E. Probabil ca fata la care plecasera cu atatia cai putere sub ei noaptea aia a privit doar luna sau poate ca doar un viol sau o fara de lege a fost oprita de drumul distrus. Drumul asta e o anatema asa s-a comportat. Parea ca e suparat pe toata existenta care trece pe el. Parea ca vrea cu tot dinadinsu sa ingroape totul...
La un moment, care a tinut cat toata lungimea traseului mi-am inchipuit un scaun cu cuie din alea de fachir si in el sa asez pentru cativa metrii cate un parlamentar roman. L-am vazut pe Basescu cum ranjeste si pune panourile alea ciudate cu "aici sunt banii dumnevoastra" am vazut-o pe Udrea in minijup alaturi de mine gemand de placere si durere intrandu-i cuiele in fesele tocite de statul in fruntea tarii ...am vazut multe cascadorii ce mi-ar fi placut sa le faca cate un conducator din asta luminos in parte.
Dar asfaltul s-a sfarsit la iesirea din Negresti-Vaslui si a inceput alta epopee, o noua iliada plina de praf. 20km de dealuri si praf prin tacerea unor sate care par nasucte din blestem. Aici daca ti-e mila si ai demnitate ar trebui sa mergi in spatele unei cisterne de ape pentru a nu ridica tonele de praf care par a ajunge pe luna. Ar trebui inventata o masina care merge pe varfuri respectand nasterea florilor din primavara. Ar trebui inventate niste vehicule ce nici cel mai inspirat vizionar de S.F.machine nu le imagineaza. Si totusi pe aici e tacere,zgomtul ruperii ciolanelor de fier ale masinii nu se mai aud. Daca opresti trebuie sa astepti un sfert de ora sa se linsiteasca ceata ,praful sa se astearna la loc in somnul tainic al drumeagului si sa cobori sa inspiri aerul curat. sa prizezi cerul si pacea locului...
Practic m-am calmat cand am auzit partenerul de drum spunandu-mi cu teama..."AM AJUNS...hai sa va fac o omleta si o cafea la ibric". Urechile mi se spargeau de atata liniste. fanfarele dormeau la 4 dimineata. Ici colo cate un cocos canta a treia sau poate ultima oara. O buha isi croia tainic si impunator drumul ei lin prin noaptea neinteleasa. Ochii ei pareau doua diademe furate din luna mare de pe cer. Carul mare indica fara rost aici in Fastaci nordul. Pot sa spun ca am reusit sa aud cum unui copac ii pocneau mugurii spre  nascarea florilor. Paradisul de aici e simplul si drumul mi-a fost dovada ca in paradis se ajunge greu si cu multe cazne si canoane. Mi-as fi dorit sa raman acolo sa invat sa cant la alamuri. Sa compun marsul nuptial al unirii locului cu civilizatia...dar oare sufera ei de asta? oare chiar le trebuie imperecherea asta? Poate doar un drum...Un drum iar apropia mai mult de pamant pe cei care ajung mai repede in stele decat la Munchen.
Inca continui sa ma intreb daca a fost realitate sau doar un vis drumul asta de la Roman la Fasthaci. Prin cutele pielii inca mai am urme de praf. Urechile inca imi tiue a pacea locului din noaptea aia adanca. Cafeaua a fost obisnuita dar imbracata de gala cu zambetul florilor ce intorceau privirea stelelor din cer catre ele.
A fost superba jumatea de ora in tacerea satului...dar v-am zis IN PARADIS SE AJUNGE GREU...si parlamentarii astia ai nostrii tin cu tot dinadinsul sa ne reamninteasca asta...sa nu uitam...
http://youtu.be/2WCF_yBwM-g

6 comentarii:

  1. Este pentru prima dată de când te citesc şi văd atâta exasperare în cuvintele tale. Şi iartă-mă că nu mă pot opri râd, deşi pricep că nu-i chiar de râs să parcurgi un astfel de drum. Îmi imaginez la ce torturi i-ai supus pe sus-numiţii guvernanţi şi cu câtă savoare ai fi făcut-o. :))))))

    E minunată comparaţia pe care o faci cu drumul spre rai, însă am convingerea că se poate şi altfel.
    Dar e fain scris totul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)bem o cafea la Fastaci ,Blue?

      Ștergere
    2. Ups. am vrt sa comentez la tine pe blog la A-batere dar zice ca nu-s membru...

      Ștergere
  2. :))
    Dacă promiţi că n-o să-njuri guvernanţii tot drumul până acolo, de ce nu?
    Sau aş putea privi lucrurile ca pe un compliment. Că vrei să parcurgem împreună drumul spre Rai.:))

    Am comentariile sistate, dar uite, le deschid acum, pentru domnia ta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Promit ca nu-i injur ...ar fi prea usor. E mai interesanta privirea lucrurilor din partea doua .::))

      Ștergere