Persoane interesate

sâmbătă, 2 iulie 2011

Occipital

....Occipitalul ascunde totul. Intreaga existenta sta ascunsa dupa el. Daca nu ar fi el orice saritura nepriceputa in mare ar insemna existenta imprastiata. Traim intr-o pestera bine zidita . Am avut sansa asta sa o descoperim sa ne cuibarim inauntrul ei si... sa dirijam universul...


....Odata eram in Krakow. Am dormit intr-un hotel in care camerista m-a facut sa inteleg multe. Practic nici nu am vazut-o ,dar... din greseala sau poate ca in una din pauze s-a asezat chiar ea peste asternutul meu,si.... Eram obosit. M-am intins cuminte cu ochii in tavan si am inceput sa caut stelele dincolo de peretii camerei. La un moment... nedat, care a venit de sub mine ,am simtit prezenta acelei urme de femeie . Stiam ca e o femeie pentru ca avea mirosul ala nedefinit in care sunt puse toate odorurile florilor din lume. Nu glumesc; simtul meu olfactiv nu ma inseala nicodata si nu m-a inselat nici atunci. Practic, l-am incarcerat acel odor in pestera in care locuiesc si am incercat sa-i inteleg felul celei care l-a lasat. Eram un alchimist care dintr-o urma incerca sa cladeasca o femeie in carne si oase. Inainte de a trece in lumea viselor am vazut-o in mijlocul camerei. avea chipul dorintei mele, am adormit cu surasul ei odihnindu-mi irisii. Dimineata m-am trezit singur dar cu o mare durere de cap. probabil ca am fortat putin peretii pesterii pentru a incape si camerista sau cine o fi odihnit in patul ala inaintea mea. In rasaritul ala de soare am decis sa nu-mi mai tin sufletul incarcerat de buna voie intre occipital si frontal.

...La fel ca mai tot timpul, odata, eram la Bulevard in camera colt cu casa Armatei si Capsa. pe vremea aia era multa catifea in decor. La intrare,inainte de receptionier erau baietii pusi pe shotii pe combinatii si damele de companie in asteptarea unei intamplari care sa le faca fericite cel putin din punct de vedere material pentru ca sufleteste putine dintre ele erau prezente. Intruparea efemera de la Krakow era mult mai palpabila sa zicem in comparatie cu anatomia lenesa lasata in voia sortii de catre damele vesnice ale hotelului. In fine. M-am pus pe asteptat intins in patul vechi. Vazusem nu demult Undeva Candva sau mai bine zis un film pe care nu m-am saturat niciodata sa-l revad. Deci camera era acolo,eu eram acolo... urma sa ma intorc cu un secol in urma in atmosfera de atunci...Si, am reusit. Am auzit o trasura oprinduse si birjarul spunand...am ajuns la Bulevard conasule. Am coborat jos fara sa ma misc din pat(ca sa fiu inteles) si damele erau altfel...erau provocatoare in fiecare fald ,pentru ca aveau multe,aveau un miros aparte de parfum vechi netrucat. Aveau evantaie mari aduse de la Madrid si discutau . Barfe dar barfe frumoase,pline de viata si aroma unor ani pe care niciodata nu vom mai reusi sa-i retraim. M-am imblanzit la barul din care lipseau securistii si pestii si combinatorii cu un toi de coniac original si netrucat adus tocmai de la Bordeaux. Era atata aroma in coniacul ala pentru ca fara sa vrei fara nici cel mai mic efort fara sa ai pic de imaginatie simteai mirosul rasaritului in viile din Bordeaux. Cochilia sufletului meu era goala. Eu eram departe si ma bucuram de ziua din visul meu. Dimineata m-am trezit cu gust de coniac in gura ca o certitudine ca sufletul poate fi oriunde si oricand, cu gust de iasomie cules de pe pieptul unei dame dintr-o epoca in care siliconul nu fusese inventat in care frumusetea era ascunsa si doar un genunchi dezvelit iti dadea fiori cat toata arhiva de la Hustler sau Playboy...

...Odata sau poate niciodata, eram cu un amic intr-un magazin de suveniruri in Etampes langa Paris. Un magazin in care un om si-a pus sufletul pe rafturi intr-un mod mai mult decat deosebit. Amicul dorea ceva pentru mama sa. Umblam printre rafturi inchis in cutia craniana ca un simplu Om . Imi doream sa evadez cum fac mereu cand locul ma cheama fara trup. Lucrurile alea veneau din toate colturile lumii. Era mai mult un magazin de antichitati. Niste suveniruri ocrotite de mult timp care iti rascoleau sufletul intr-un mod divin si nu exagerez cand spun asta. Am dat coltul si amandoi ne-am intalnit cu Ea. Se uita la un serviciu de ceai lucrat fara vreun patent de un real artist chinez. Era albastru, simplu si viu ca peretele Vornetului sau cerul din inaltimile Everestului. Ochii Ei erau negri ca doua pesteri in care cu singuranta odata intrat nu mai aveai sanse de iesire. Avea pielea alba croita din zapezile neumblate ale nordului. La primul contact am zis ca am evadat si ca amicul a ramas singur ca practic vorbeste singur printe rafturi... dar nu era asa. M-am intors si l-am vazut cu gura cascata. Parea ca se intalnise cu insasi zeita dorintelor intrupata din toate religiile omenirii. Amicul il cunosteam,stiam ca o femeie pentru el insemana mult sex,bucatareasa buna si cu foarte multa indemanare la folosit obiectele de uz casnic. De obicei cand dadea cu ochii de o femeie ce-i placea folosea mult prea uzata expresie..."Ce buna e...ce tavaleala i-as trage si dupa aia sa o pun sa-mi faca o musaca de pofta" De data asta se comporta straniu. Ochii ii luceau altfel. Parea atat de mic in fata acelei creatii.In el nu era decat admiratie. Nu avea curajul nici sa respire pentru a nu pierde nici un moment de contemplare.L-am lasat si am incercat sa o inteleg si eu...de data asta insa din inauntrul pesterii. M-am uitat la maini si mi-am dat seama ca nu era departe de varsta mamei. S-a uitat pe sub ochelari si ne-a zambit. Stiam ca vine de deaparte de foarte de departe. In strada nu ar fi avut aceeasi stralucire . Acolo in magazinul ala era regina taramului pierdut... Am iesit si amicul mi-a zis sa asteptam pentru ca vrea sa o mai vada odata. Il marcase lumina ochilor si privirea. Era prima oara cand nu-l auzeam ca vorbeste ca o masina sexuala. Probabil ca nu o sa credeti ...nu a mai iesit din magazin si nici nu am regasit-o printre rafturi. Servicul de ceai parea neatins.In schimb canta. Cineva ii deschisese capacul. Melodia era lenta si chiar daca provinea din valturile unui mecanism parea ca vine din cer. In ochii amicului meu am vazut multa disperare . Luceau ciudat poate ca incercase pentru prima oara o lacrima. Eu stiam. Stiam ca unei femei trebuie sa-i dai sansa sa fie femeie... stapana Templului.

...inca odata eram sau mai bine zis chiar aseara ,dupa ce am inceput sa scriu postarea in plimbare cu un amic. In parc la Devesa ,in Girona, discotecile functionau la maxim. In aer liber, aerisite... sau cel putin asa am gandit. Am trecut sa vad. Prima oara la intrarea in parc mi-am dorit sa fiu cu fica mea. Am zis ca sigur i-ar fi placut. 90 la suta erau tineri de varsta ei. 10 la suta in varsta dar inca tineri. problema e ca toate procentale erau sub o influenta oarecare, ori bahica ori columbiana. Fetele erau pe jumate despuiate( normal la cum e moda acum) baietii erau prea sub efectul drogului ca sa-si mai dea seama care si cum. Petrecere unisex. Am realizat aseara ca defapt exista trei feluri sexuale. Masculinii,Femininele si Sexul indecis care isi mareste efectivile cu fiecare respiratie a planetei. O fata avea spatele gol. Avea tatauat un fel de imagine a apocalipsei, a judeactii de apoi. Era mandra acolo dar atat de insemnata sau infierata mai bine zis. Am expirat,usurat, profund si m-am bucurat ca fata mea era departe de locul ala.. Dar oare nu e totusi prea aproape???

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu