Persoane interesate

joi, 7 aprilie 2011

Dimineata din Mornars

***M-am enervat dimineata asta in sudul Frantei. Wirelesul se conecteaza la retea imi arata ca am internet dar nu pot naviga. Toate siteurile sunt interzise...Dar asta nu e totul. ***A inflorit Liliacul exact dupa un gard pe care nu mai pot sa-l sar. Nu imi doream sa rup omului tufa ,doar sa verific daca a inflorit cu acelasi miros...Si, mi-am adus aminte ca defapt toata viata traim inchisi dupa niste garduri. Unele de lemn sau piatra, altele imaginare creeate de constiinta noastra nascatore de percepte. Te nasti si cum incepi sa scapi de pelinci rapid te pune dupa gardutul patului de copil. Cresti si ai gardul cel mare din jurul casei. Mai cresti putin si ti se da drumul in tarcul numit Oras sau Sat. Cand ai tupeu sa iei lumea in piept tarcul se largeste se cheama altfel...Tara,regat,imperiu. Daca esti tare iti dai seama ca pamantul e pus intr-un tarc imens de care chiar ca nu mai ai cum sa treci. Mai interesant e ca dupa moarte te baga iar in Tarc si sunt multe morminte intarcuite ale caror gard seamana cu cel pe care l-ai avut la patatul de copil... ***Cafele in franta sunt mai mult acre decat amare. Nu au nimic din dulcea amaraciune a unei Cafele bune. Fata de la L^Arche tocmai ce a terminat de dat cu mopul pe jos si vine binevoitoare sa-mi prepare doua oua cu baycon. De felul ei pare simpatica. Si-a sters rapid mainile de sortul plin de istorie culinara sau poate ca frantuji au descoperit sortul antiseptic si printre degetele ei bine ingrijite a dat drumul oualelor pe plita. Normal am vrut sa plec sa o las singura sa le savureze apoi mi-am adus aminte de garduri si am zis ca daca am sa traiesc prea antiseptic sistemul meu imunitar va uita sa mai lupte... ***Rasaritul de azi de deasupra prealpilor francezi a parut o pictura slaba a unui pictor lipsit de imaginatie. Cateva peneluri cu alabastru si o mazgaleala de copil cu ocru portocaliu si putin rosu. M-a facut sa-mi aduc aminte de tiganca romanca din marginea Maocnului care mi-a raspuns la intrebarea mea daca ii place in Franta destul de apasator. "Clar sefule. nu vezi ce curatenie e in jur. E bine tare aici. Ne-au dat rulote"....Deci cumva noi romanii suntem vinovati de plecarea in masa a tiganilor. Nu am stiut sa facem curatenie in tara si ei sau plictisit de mizerie si au ster-o spre civilizatie lucru care ii carcterizeaza pe ei. Dementa cea mai mare e ca cei care lucreaza pentru imaginea romaniei sunt ei tiganii. Degeaba ajunge un roman doctorant la Oxford daca pe strada pe care locuieste tiganii nostrii tocmai au spart o casa. Diploma lui e estompata de hoardele de misei cu pasaport si cetatenie romana. ***Nu stiu de ce la un post de radio ce se aude in interiorul restaurantului se da Valurile Babilonului a lui Boney M de altadata. Adica de atunci de cand eram pustan si faceam barci din lemn ,adevarate Galioane in gandul meu, pe care le pregateam de drum lung catre lumea cea mare. Cu siguranta sunt multe care inca nu au amarat in portul dorit. ***La volan,in bataia blanda a soarelui imi dau seama ca trupul a invatat bine lectia cu imbatranirea. Nu trece secunda sa nu-si faca treaba. Cred ca trebuie sa-l invat si altceva...eventual sa zboare. De unde a prins el deprinderea asta sa imbatraneasca nu stiu. Eu sigur nu l-am invatat. Drumul spre Spania e intre Mistral si Mare. Copacii stau inclinati spre rasarit ca o verde si vesnica inchinare rasaritului...am sa mai revin...

7 comentarii:

  1. Îmi place să văd locurile acelea prin ochii tăi. Mi-ar fi plăcut să miros şi liliacul, dacă lipsa îngrădirii noastre cea de fiecare zi ar fi permis.
    E frumos (de)scris!
    "Copacii stau inclinati spre rasarit ca o verde si vesnica inchinare rasaritului...am sa mai revin... "
    O să te aşteptăm.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    Te salut, OMULE!

    Da, frumos ai descris!
    Sa-ti fie bine, oriunde te-ai afla!

    RăspundețiȘtergere
  3. Curge frumos penelul, la tine.
    Sa-i revii mereu cu miros de liliac.
    C.

    RăspundețiȘtergere
  4. Andreiule nu te-am citit de o vreme si mai bine!:)
    Sanatate si numai bine si tie acolo de unde imi scrii!

    RăspundețiȘtergere
  5. BlueIris--tu mereu ma provoci cu asteptarea Ta.:)

    RăspundețiȘtergere
  6. :)
    Îmi place să cred că e o provocare blândă şi elegantă, lipsită de combativitate. Ca o invitaţie făcută din suflet.
    Mulţumesc.
    >:D<

    RăspundețiȘtergere