Era o vreme, in trecut
cand butelia avea personalitate
parea artista unui film prea mut
ce des il incheia cu o fatalitate.
***
prin soare frig si vorbe multe
statea-i cu gandul doar la ea
in ceasurile de asteptare slute
in care aragazul dormita.
***
cand se baga salam de soia
lasa-i capacul amanet
ca o natura pictata chiar de Goya
sau ca o strofa dintr-un nenascut pamflet.
***
In casa butelia goala
o scuturai ca nucii neroditi
doar poate s-o incalzi o oala
cu doi rinichi de oaie-prapaditi.
***
In fuga pe harta cozilor nocturne
lasa-i din karma mai mereu
te diviziai in biletele-ciorne
un fel de-al cozilor pe veci arhiereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu