Persoane interesate

joi, 1 aprilie 2010

Joia Lui



...a chipului caruia societatea ii va oferi un sumbru contur.
Aseara, sufletul unei bunici mi-a cerut sa-i dau o carte,probabil ca le-a citit pe toate in lumea de dincolo. Am zis ,ca nu am resusit cat Ea a fost in viata trupeasca, sa-i ofer o fraza si ca ar fi frumos,pentru ca stiu ca are puterea sa o faca,prin ochii vostrii care o cititi sa-i darui povestea pustiului din Joia Mare a anului 2010 dupa Cristos.
...Pe pamant inca se mai traieste chinuit,la fel cum a fost cand te-ai nascut Tu.Au trecut 100 de ani si din nefericire in fericire nu s-a schimbat nimic. Fericrea e doar a celor care o dobandesc prin nastere.A devenit mostenire genetica.
Pustiulica din fotografie nu e orfan ca tine cu toate ca daca stau sa-i citesc adanc in chipul care nici in ruptul capului nu a vrut sa prinda contur in imagine,mai bine ar fi fost. Am sa-i zic Ion, sa faca parte din popor.
Ion s-a nascut intr-o camera inghesuita in care singura icoana e un colt de paine adus de tat-su cu caruta de prin buncarele orasului. Ion s-a nascut sa nu invete nicodata sa zambeasca. E un pui de om dar in privirea lui gasesti filozofii ce se aduna intr-o viata. Are cinci degete si reuseste sa le arate cand il intrebi cati ani are. El e un caz special, e un copil diferit, a ajuns la varsta cand reuseste singur sa-si faca rost de mancare. Sa nu crezi ca intelege prea multe cand ii spui de mancare. E un pusti care traieste in mijlocul unei societati super-sofisticate la standardele foametei pe care ai prins-o Tu cand ai invatat sa joci prima oara in hore. Normal vine pastele,dar el nu va realiza nicodata ce inseamna bucuria asta care ne cotropeste fiinta in fiecare an. Pentru el marea Inviere va fi cand va scapa de iadul in care traieste. Lui marea Inviere i-a fost furata inca inainte de a o avea. Uitandu-ma la el atent am invatat ca sunt oameni sau au aparut oameni care se nasc fara chip...din ce in ce mai multi. Sunt sortiti sa treci nepasator pe strada pe langa ei, fara sa-i observi ca mor langa tine,langa umarul tau. Nu sunt etnii sau natii cum ne-am obisnuit sa ne catalogam inutil sunt doar oameni nascuti fara soarta. Nici macar in mizeria care traiesc nu au soarta.
Daca o sa te uiti atent, prin ochii cititorilor, ai sa vezi cum chipul sau e atat de sters ca spui ca vine dintr-o alta lume si inca nu a reusit sa ajunga totul. Ca cineva, cum ti-am mai zis ,pe drum i-a sterpelit cei mai de pret lucru; puterea de a zambi vietii,de a te bucura de ea. Am incercat in fel si chipuri sa vad daca nu o ascunde,dar nu am gasit-o nicaieri.
Am sa te rog poate pui vorba Buna pe langa un inger sa faca cumva sa-i daruiasca lui Ion fericirea de a zambi macar pret de o Inviere. Sa uite ingeri o noapte de cei multi si sa petreaca cu ei inainte de a uita ca au trait.
Aprind o lumanare virtuala, pentru ca am inceput sa traim din ce in ce mai virtual si in speranta ca cineva va zice bogdaproste ma rog ca sufletul tau sa primeasca povestioara mea acolo sus in lumina.
Dincolo la voi ne-a mai ramas speranta sa aflam ce inseamna adevarta fericire.

Un comentariu:

  1. Offf, câtă tristeţe! Bietul copil...
    Fie ca Dumnezeu să-ţi asculte ruga, Sorin.

    RăspundețiȘtergere