Ce mai plange copacul
cand stie ca din trupul lui
s-a inaltat crucea pe Golgota
ca din inaltarea sa
a sprijinit trupul Omului
pentru a deveni acelasi cu Tatal Ceresc
Cel mai roade lipsa orizontului
pe care statea sprijinit
pandind la zborul ingerilor
Sta inca-nfipt in pamant
ca un olog purtat pe brate
cu radacinile care-i spun povesti
cu frunze care cad si vin
si ierni si primaveri ce nu-l mai pandesc.
Din fruntea care acum e-un ciot
curg broboane de lacrimi aurii
In noaptea invierii se viseaza tot
cu Fiul ce-i inalta trupul cruce
verde inflorit!
Bun regasit, Sorin!
RăspundețiȘtergereMa uimesti pe zi ce trece. AI TALENT, OMULE!
Tot respectul meu.
Mi-a placut in mod special si aceasta poezie.
Da-mi voie sa o preiau, pentru ca MERITA!
Iti multumesc.
Iti doresc Sarbatori cu bucurie si iubire!
Câtă cruce-ai purtat în ruga-ţi de seară
RăspundețiȘtergerecâtă zare-ai cernit în lumina de ceară
când din frunză strigai către ceruri, în sus
după Fiul plecat, răstignit şi supus...
anna
Andrei multumesc. Sarbatori luminate si tie.
RăspundețiȘtergeresarutmana Ana pentru strofa de lumina pusa. Sarbatori luminate si tie