Pledoarie pentru "FLORI"

"Am zis... ca prin vis... ca de unde pana unde Florilor trebuie sa le duci flori cadou...fie el si virtual. Florile au nevoie de altceva....de clipe senine, de vanturi putine, de roua diminetii incarcata de suflete calde si nu in ultimul rand de iubire,de multa iubire ca din asta isi trag ele seva si sunt atat de frumoase. Dar peste toate daca totusi reusesti sa le daruiesti o floare le arati domniilor lor frumusetea gandului tau care urca catre ele , le aduci aminte ca morfologic toate dar toate la inceput au fost niste flori, diamante vii, pline de parfum si culoare ale pamantului"......Voi Femeile!


M-au izbit gandurile Mama
cand te-am vazut desenata
pe coltul asta din viata uitat.
Ti-am vazut fiinta chinuita
de atata lupta
pentru a ne ridica,drepti
catre ceru-nstelat.
Stai acolo la baza existentei noastre
si ingenuncheata
privesti spre stele
prin ochi nostri...
Doamne! ce sus ne-ai inaltat
si cat de jos si pamantie ti-e acum existenta
din care cu sarguinta
inca ne sprijini si ne darui
in viata coerenta...
Esti doar un trup firav
cat o mana de viorele de primavara
Esti gandul plin de viata
ce odata si-a inchis libertatea.
in inchisoarea si zambetul pasilor nostrii
Esti jertfa pamantului catre zei
prin care le darui suflete dalbe
Esti...esti un suspin tarziu
ce ti-e dor de flori, de viata
de iubire, de cantec de privighetori
ce cresc sub buze de copii
nascuti cu durere si lacrimi
inveliti cu ale tale petale de flori
pentru a zambi inmiresmati
catre zeii cerului si printesele
pamantului stapan peste ape.


Doamne cata viata ai pus intr-un trup de femeie!
Cata perfectiune!
Ai eclipsat cu totul existenta Caii Lactee!



Sa fiti fericite voi suflete ce va ascundeti sub umbra zambetului de Femeie!