Persoane interesate

joi, 22 septembrie 2011

Mitul rasaritelor...









Cursiv
CursivParca mai ieri cantam..."Painea noastra unde e /Painea noastra ce ati facut cu ea..."
Pe pamant inca se moare de placere


pe pamant inca se moare de durere


sunt oameni care inca mai arunca paine


sunt oameni care inca nu duc grija zilei de maine...asta o zic eu la timpul prezent.





Dupa un rasarit superb la Perpignan in sudul Frantei noaptea m-a agatat deasupra la San Remo, camera foto gasind o bucata de paine care nu a reusit sa astupe o gura flamada. Intre rasarit si painea noastra cea de toate zilele am admirat risipa de lumina din portul si strazile din Monte Carlo. Dar...dar m-am decis ca aceasta fotografie merita sa o expun alb si negru ca toate zilele celor catorva miliarde de pamanteni care nu au acces in port.



Practic in port erau peste 30 de yahturi de lux ,cat PIBul unei tari bananiere cu luminile de amarare aprinse. era un curcubeu portul in seara aia. cazinoul cu farurile aprinse te indemna la speranta. dar sperantele trebuie sa le incepi cu o intrare de cel putin zece mii de parai(asa-s eu de moda veche), In Monte Catlo trebuie sa pasesti bogat altfel devii un viitor bolnav de gastrita.



pe pamant 90% dintre pamanteni se chinuie sa viseze ca isi amareaza yahtul in portul monegasc iar 10 % li se pare penibil de normal sa traisca aici.Sau altfel 90% isi fac vise si zece la suta traiesc din visele lor.



si nu am vazut macar o coada de sobolan sa treaca in noaptea aia pe langa coltul de paine. dimineata era neatinsa.a cazut peste pamant ca o binecuvantare. visele sau sfarsit.



Principatul de monaco e mic si probabil,aproape sigur... de aia exista atat de putini care isi permit sa parcheze yahtul in port. Si-au luat masuri de siguranta inca de pe vremea cand erau penibili de necunoscuti.Ganditi-va cum iar sta Chinei in tara lui Albert.



Suntem betegi. pe multi ne loveste betegia cand e sa o luam spre Coasta de Azur...Dar daca vrei poti; fara sa porti Adidasi si nu stiu ce firma de chiloti.Totul e sa vrei sa treci ca un simplu muritor pentru ca opritul e strict interzis pentru tine.



ultima oara cand am urcat treptele cazinoului doua sudamericance se pozau langa un ferari obosit cu numere de Bucuresti. Drumul Golgotei romanesti e mare si una din trepte se afla in Monte Carlo.



Mi-ar place sa trec nepasator pe langa colturi de paine aruncate la margine de drum,pe langa yahturi amarte si frumos luminate pe langa firme care vand produse cu trei zerouri in coada...dar totusi...totusi de ce ne-ati mintit ca societatea voastra e perfecta? totusi de ce apelati la banii adunati din lacrimile poprului chinez care emigreaza inca in containere?Am ajuns sa banuim ca viitoarea socieatea va avea chipul socitetatii de la marele zid...dintr-o data si inca o data salvarea vine de la secera si ciocan? Sunteti voi penibili sau noi ca v-am crezut...Parca mai ieri ascultam la Europa Libera sau Vocea Americii despre crimele comuniste si astazi...astazi multe tari viseaza la iesirea din criza pe imprumuturi din bancile chinezesti. E vremea sa descoperim ca suntem membrii unei societati perverse...Unei societati care ne-a mintit si inca ne minte...in secolele trecute eram altfel; muream atarnati de harta de conturul tarii azi dam totul pentru o harta fara granite in care moartea a devenit ceva grotesc.In care murim fara sansa de a ne reanima cineva pentru a ne da seama de ce am murit!



nicaieri nu e mai bine sa dormi ca in patul tau din paie neamanetat la nici o banca!






3 comentarii:

  1. ne purtam betegia fiecare cum putem,unii cu demnitate, altii la granita dintre sublim si ridicol iar altii fara sa aiba macar habar de ea...dar cat timp pot cadea dimineti neatinse peste noi, mai putem visa la o sansa...una din care sa nu mai traiasca nimeni...

    Excelenta radiografie!

    RăspundețiȘtergere
  2. E minunat sa-l savurezi pe o plaja cu o bere rece in mana.

    RăspundețiȘtergere