Persoane interesate

marți, 2 august 2011

Bezna zilei





Azi lumea mi s-a parut neterminata ca o umbra de drum care nu a ajuns nicodata sa cuprinda pasii calatorilor. Ca Niagara intr-o cadere fara raspuns in care vagauna e atat de mare incat pana jos apa reuseste sa prinda aripi... sa-si priveasca de sus chinul caderii´.

Azi mi-am adancit privirea in opacitatea luminoasa a cerului care nu-mi da voie sa ma agat de povestile din carul mare. Am cautat cu disperare o bresa in atmosfera si mi-am dat seama ca doar intunericul de catran al noptii iti da posibilitatea sa iti alegi directia de evadare.Ca in plina zi suntem orbi,ca defapt e bezna pentru ca, ce am fi facut daca atmosfera luminoasa ne-ar fi ascuns pe vecie licarul stelelor?.Noaptea ne spune ce ziua nu va reusi sa ne spuna niciodata despre noi.

In noapte sau nascut povesstile despre eternitate...

4 comentarii:

  1. :)
    Avem acelaşi ciudat sincronism.
    Noaptea trecută am simţit ceva asemănător. O să postez despre asta.
    Ideea era că ziua pierd ceea ce iubesc şi regăsesc în fiecare noapte. E doar un spectru blând ce mi se aşează aproape şi mă învăluie în tăcerea lui, ca într-o cascadă de nerostite şoapte.
    Şi Doamne, mă întreb, de ce nu-l pot păstra, măcar ca pe-o nălucă de o noapte?!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  2. nu stiu cum postati voi dar mi-e nu-mi merge sa raspund. Incerc ca anonim Blue....Probabil ca ne orbeste lumina zilei si uitam de profunzimea intunericului.SdiR

    RăspundețiȘtergere
  3. O merge google-ul cu cocoloaşe.
    :)
    Da, posibil.
    Oricum, întunericul ne oferă adăpostul şi liniştea. Sunt două lucruri care ne ajută să ne limpezim percepţiile.
    Ştii, câteodată văd în întuneric cu mult mai bine decât în miezul unei zile, însă e sigur că "văd" cu altfel de ochi decât cei din orbite.
    :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu stiu...eu sunt la faza cand totusi ma sperie noaptea...Poate ca nu m-am cufundat destul in ea.Oricum,cu totii va trebui s-o cunoastem,asa e mai bine,altfel...vai de noi!
    oricat de frumoase ar fi visele,nalucile,parca momentul trezirii e cel suprem.Sau nu.
    In fine...vad ca suntem destul de abstracti zilele astea si cred ca e ceva general...

    RăspundețiȘtergere