O minune cereasca

Pe vremea cand ingerii atingeau mai des pamantul, cand cerul era mai aproape de Om si omul de el, pe vremea aia , un inger... din armata Arhanghelului Mihail a cazut in dizgratia cerului. Serafimul Muriel, trimis sa ocroteasca o fata de taran a facut in asa fel incat prin mijloace mai nesfinte sa-si faca trup de Om si sa iubeasca fata. Totul a mers ca... in ceruri pana cand Arhanghelul l-a strigat. Robia trupului de tarana l-a facut sa nu se poata urca la Mihail.
-Sunt aici prea sfinte ,robit de trup...iarta-ma.
Incrancenat precum cerul plin de furtuna,mai marele Mihail l-a legat pe Muriel de un asteroid ce tocmai se plimba prin jurul Lunei...
-De acum si pana cand imi voi aduce aminte de tine te vei plimba cu asteroidul asta prin toata mareata si de necuprins Gradina a Domnului, Cand voi avea trebuinta de tine vei afla.
Ii inlantui trupul nevazut cu lanturi grele la fel de nevazute pline de magie si ii dadu asteroidului un bobornac catre lumi nenascute inca in casa cereasca...

**************************************
...Si uite ca timpul in imparatia omului a tot trecut. Oamenii erau din ce in ce mai multi si rar...din ce in ce mai rar oastea nevazuta a Domnului putea sa aleaga suflete curate pentru ai unge ca ingeri de paza. Era vremea ca mai marele Mihail sa- l elibereze pe Muriel.
...Se uita in ochiul lui magic ce-l purta mereu la gat si il descoperii pe Muriel incercand sa dea suflare unei flori facute din piatra asteroidului. Alaturi de floare era trupul unei femei de piatra..."Serafimul asta inca nu s-a vindecat de patima trupului inca mai are iubirea pamanteana in aura Sa,lumina lui e inca alb-rozaliu. Probabil ca gresesc dar m-am plictisit tot sa-l caut prin univers sa vad ce a mai facut din asteroidul sau..."
...Practic Muriel transformase asteroidul intr-un templu de piatra inchinat acelei fete care ii furase mintile. Singura care il aprecia era regina Luna. Cu ea vorbise noapte de noapte cand se indragostise de fata. Cand pamantul ii presa fiinta lui nevazuta,cand vedea in fiecare forma de viata trupeasca o urma din fiinta cele dragi se suia pe luna si plangea cu regina...
-De ce regina? De ce nu pot macar o noapte sa am trup de tarana sa gust din dulcele fruct al vietii,sa o strang in brate,sa o iubesc asa cum am vazut ca se iubesc oamenii?
-Muriele ,Muriel si eu sunt aici legata de bucata asta de pamant din aceeasi cauza ca a Ta. Numai ca eu am gustat din placerea de a fi trup si pot sa te ajut.,dar calea e atat de neDumnezeiasca incat vei devenii un inger cazut intemnitat pe veci precum sunt eu. Vei fi singur si vei trai doar din amintirea unor clipe,banale de scurte dar care iti vor ravasi intreaga Ta existenta nemuritoare."

...Mihail privi mult la chinul ingerului pedepsit ..si decise.Il va cobori iar printre oameni si ii va lasa fiinta sa aleaga nemurirea lui Dumnezeu sau viata trupeasca muritoare si chinuitoare plina de patimi si trairi carnale.
-Muriele vino la mine...ascunde asteroidul tau dupa Luna si coboara pe pamant sa ajuti o vaduva tanara cu doi copiii. E vremea craciunului si familia ei are nevoie de o minune...

...Aura lui Muriel devenise rosie precum florile de mac. Stia ca mai marele Arhanghel ii da sa aleaga intre materie si spirit.

...Casa femeii era cuprinsa de padure si de un deal mare.Locul chiar avea nevoie de o minune. Erau niste fiinte uitate, isi aduceau aminte de ei doar zapada si fiarele padurii. In casa o fata si un baiat stateau in jurul unei sobe care parea sa incalzeasca. Femeia era cu spatele, mestecand de zori intr-o oala.Probabil facea ceva dulce pentru ca pe chipul copiilor se vedea multa bucurie. Intr-un colt,ca in toate ajunele Craciunului o umbra de brad impodobit cu cordele viu colorate transmitea mai departe ideea ca omul inca mai are nevoie de minuni de daruri divine... Brusc femeia se intoarse catre geam. Parea ca priveste in ochii lui, ca il vede. Muriel se ascunsese printre toti fulgii de nea ce roiau in jurul casei, apoi...apoi ii zari lumina din ochii sai. Era aceeasi ,si chipul si felul de a fi,pana si lacrimile erau la fel de sarate ca ale fetei ce ii rupse constiinta sa nemuritoare si sfanta. Probail ca se incalzise Muriel pentru ca pentru o clipa turnase cu galeata ca in zilele de vara in jurul cabanei. Se inalta rapid la Luna si se puse iar pe plans...

-Marita Regina,Arhanghelul mi-a intins iar o cursa. E acelasi inger de femeie care l-am cunoscut odata. Nu voi reusi sa-i ajut...mai rau; stiu ca nu imi voi mai imbraca nicodata hainele de serafim. Spune ce sa fac...spune,doar spune.

-Mihail stie ce face. M-am uitat si eu la mandretea ta de asteroid pe care l-ai transformat intr-un templu pentru Ea. Poate ca vrea sa va inaltati la cer amandoi ca doi ingeri. Poate ca boala de care suferi nu trece daca inca nu ai avut-o pe deplin. Poate ca e calea spre a te implini. Lasa lucrurile sa vina de la sine. Tu fa ce stii mai bine...sa fii inger chiar daca e pentru ultima oara. Fugi acum...e vremea darurilor.

Muriel se puse abatut in staulul cu vite al femeii, acestea mirate de prezenta ingereasca si de nelinistea ingerului catadicsisera sa-i vorbeasca...

-Marite serafime ramai printre noi. Maria are mare trebuinta de un suflet ca al tau. Ii este atat de greu de cand a murit Ilie. Copiii sunt doi licari de lumina dumnezeiasca. Te rugam ajuta-i!

...Cand ii era lumea mai neclara si cand cu deznadejde isi imbraca fiinta, de pe culmea Dealului, aparu Mos Craciunul din povestile oamenilor,mosul indelung asteptat...

-ho,ho,ho. Ce bucurie sa vad fata ingereasca in curtea Omului.
-Lasa bucuria si spune-mi... cine si ce esti de ma vezi?
-Mos Craciunul Omului,trimisul cerului spre a implini dorintele Lui.
-Daca sunt eu aici sa ii ajut de ce ai mai venit si Tu?
-Ha,Ha,Ha.!!!Pentru ca tu mai ai mult pana sa fii mos sa stii ce dorinte au oamenii si cum sa le implinesti. Dar nu am venit pentru oameni,sau am venit...dar sa le fac un dar ceresc...

...Craciunul baga mana sub haina multa si rosie. In treacat, Muriel, vazu la gatul mosului un ochi atotvazator purtat doar de Arhangheli si Imparatul Ceresc. De sub haina, mosul scoase o sticluta in care era ceva albastrui. Parea sa fie o intreaga mare ascunsa si bine inghesuita in acel dar.Sufla peste zapada care disparu minunata si facu loc unui petec de pamant cald si umed. Lua cu degetele sale batrane trei fire din el si le strecura in sticla spunand cuvinte magice.Mai lua trei degete de pamant si presara peste fiinta nevazuta a ingerului invocand creatorul...

-Ia si bea Muriele...
-Stii bine ca nu pot ca sunt doar duh.
-Ia si incearca si nu tagadui in fata puterii Domnului...

...Duse la gura sticla plina de duh sfant si tarana. Prima oara simti cum ceva ii curge pe fata. Era prima lacrima,apoi se simti greu simti greutatea intregii planete . Ii era frig.Talpile goale il ardeau. Fara sa stie ce-i aia isi dadu cu mana prin par in semn de oboseala.Dadu sa fuga la regina lui Luna dar nu mai era trupul de dinainte...

-Cine sunt Doamne?
-Esti un Om care l-a cunoscut pe mos Craciun. Ha Ha Ha. Ai primit un dar. Acum te du si fa daruri la randul tau. Casa te asteapta,umple-o de bucurie. Nici un om nu va mai tine minte ca Ilie a Mariei de sub padure e mort. Cu totii te asteapta sa intri viu in casa, plin de daruri. Iti las caruta si cei doi bidivii magici sa te foloseste de ei si de ce e in ea.In clipa cand vei intra pe usa vei uita toata viata Ta cereasca.Iti vei aduce aminte de tot cand te voi striga din nou la cer...

...Mai zabovi o clipa,se uita in ochii adanci ai mosului. Se uita in dreptul unde era asezata luna pe cer. Inca o simtea acolo chiar de era ascunsa de intunecime.Stia ca se bucura pentru el. Isi facu curaj si pasii in casa. Bradul lucea intr-un mod magic. Era atata caldura in trupul sau...Apoi simti cum il inunda dragostea. Parea ca se ineaca. In piept ceva ii batea cu putere. Intre brate tinea fiinta iubita.Inchisese ochii si... totul devenise ca inainte, cand Ilie traia.Pe genunchi doua fiinte ii ascultau o poveste. De dupa geamul aburit Mos Craciun catadicsi sa scape o lacrima de argint peste tinutul omului. Rupse din fiinta cerului si facu un dar pamntului sau poate ca si cerului...Dar asta e alta poveste.

-Stii Marie,imi pare atat de cunoscuta Luna. Ma crezi nebun dar intr-o zi mi-ar placea sa te duc in plimbare pe Luna. Doar noi doi si Ea...

-Stiu Ilie,stiu.Esti atat de bun ca imi pare ca Domnul mi-a facut cadou un inger cand te-am luat!Poate ca intr-o zi cand vom pleca la El vom trece si prin imparatia Lunei...

...In noaptea tarzie cele doua suflete adapostite de trup contemplau maretia cerului si minunea care inseamna viata trupeasca.


"Omule! Nu te grabi sa-i ceri lui Mos Craciun sau lui Dumnezeu daruri pentru ca el stie ce dar sa-ti dea pentru a nu-ti impovara sufletul cu nimicuri.Doar asteapta si primeste orice dar vine de la Ei"


Craciun Ferict OMule si voua priteni dragi!