O fila

Prima foaie alba am mototolit-o

O cunosteam de prea mult timp,
incepusem sa cred ca viata s-a nascut fara cuvinte



A doua foaie alba am pastrat-o

punand-o in lumina la fereastra
a invatat
zambetul tau
...nascut peste drum



Am adunat file....
le tin acolo intr-un clasor
cu imagini ce ti le-am furat in timp ce nu ma lasa-i sa mor.



De la o vreme am inceput sa le scriu
pe una am scris A!
ce am inceput sa ma inteleg de cand ca te stiu.



Voi scrie un roman despre tine si mine
despre pasi ce nu se intalnesc dar se calca pe staifuri

despre dorinte ce nu se implinesc

dar ce traiesc pe foi curate,o armata de avioane albe

ce vor sfarsi pe un cer albastru plin de amintiri....





Se spune ca atunci cand scrii nu mai esti singur

sau

doar atunci cand nu mai respiri scapi de singuratatea pusa intre literele pustii!?


"Regele Timp din imparatia muntelui de gheata a ordonat intr-o zi unui soldat . sa ia in paza spre imbatranire deplina si rapida un batran ce se aciuiase de niciunde la marginea marii sub muntele de gheata...

-Ia aminte soldatule,sa nu te-ntorci fara pielea tabacita de batranete al acelui Om.Se spune de el ca a trait in toate imparatiile timpului si nicaieri soldatii timpului nu i-au venit de hac. Mai are putin si ma ajunge la varsta...

Soldatul afectat de spusele regelui, se puse abatut la poarta colibei unde traia omul cel mult cautat de regii timpului.
Avea trei zile de cand ii pazea usa si nici o miscare. Mai ca incepuse sa se bucure ca misiunea sa luase sfarsit nainte de a o incepe. Spera sa intre inauntru sa-i ia pielea batrana si sa i-o duca trofeu stapanului.
Cand isi facea planuri si vise de marire poarta se deschise cu un scartait ce facu sa tresara totul in jur. In poarta un batran cu plete albe. ..I se facu si mila se si bucura pentru ca parea o reduta usoara in lupta sa. Se apropie nevazut de el si il adulmeca. In aer plutea un miros de inocenta,de flori imbobocite nicodata trecute.De frunze ce nicodata nu cad si sunt vesnic mugure,o liniste de cer in rasarit fara de apus, de copil ce se trezeste doar sa zambeasca si apoi sa viseze, de multe alte lucruri doar de un batran vechi scapat de sub controlul timpului NU.
Il trecu un fior de gheata de-a lungul spatelui lui ce se facuse una cu plaja marii de sub usa colibei. Avea mult de lucru cu acel Om.
Batranul nu parea atat de batran- Lumina ochilor lui era mai vie decat a regelui sau.Pasii ii erau mai fermi. Parea un tanar blestemat sa poarte plete albe...si totusi mergea parca,parca garbovit. Asta ii dadu speranta.
Batranul ingenunche la marginea marii se ruga si apa ii darui un peste. Dupa ce planse o bucata cu el in brate intra in coliba. Printr-un nod sarit din usa, soldatul il urma...
Il lasa pe batran la marginea sobei preparandu-si mancarea si cerceta casa.In camera aia mica era doar o masa cu un scaun, o piele de urs in care batranul isi odihnea oasele,un opait vechi si o carte ..Se uita rapid daca pe undeva e vreo icoana a regelui timp. Nici urma .nici orologiu nici clepsidra.Nimic.
Batranul terminase de preparat darul marii. Manca linistit parand ca ceva il retine sa se bucure de cina gustoasa. Abia atunci observase ca e seara. Omul aprinsese opaitul si deschisese cartea. Se strecura intre pletele albe pentru a-i afla secretul acelui Om...Literele pareau vii pe foile galbene imbatranite de atata citit...
A fost odata...
se trezi intre pletele batranului strivit de mirosul de urs. Se strecura repede afara si vazu cum marea lucea de rasaritul ce o facea una cu cerul. Nu retinuse nimic din ce scria in aceea carte. Batranul dormea linistit ca un prunc ce inca nu privise nicodata in ochi, un soldat al timpului...
"Cum sa-l fac sa realizeze ca toate sunt trecatore in jurul sau si ca el trebuie sa fie ca ele. Ca trebuie odata si odata sa imbatraneasca ,eu sa-i iau pielea si sa o pun la picoarele regelui timp trofeu.?"Se zapaci de atea ganduri. Se repezi in muntele de deasupra marii,cauta repede o cioara batrana si o pusese in fereastra batranului. Spera ca moartea acelei pasari sa il sperie...
Batranul se bucura de aparitia ciorii in fereastra sa mica. Soldatul crezuse ca o va omori,ca moartea ii va deschide ochii,ca...
-Fata draga pe unde ai umblat,hai inauntru inca e cald si bine la mine. Cu cioara pe umar aprinse opaitul si se puse pe citit. Pasarea neagra ciugulea din pletele batranului ce mai ramasese din soldatul timpului. De necaz acesta petrecu trecerea marii in noapte si iara-si in zi. "cata putere are regele meu!Nici marea nu-i rezista! De ce acest batran?"
A doua zi batranul iesi cu cioara in maini. Era moarta. II construi o arca mica plina de verdeata si o darui marii. Purtata de valuri parea o corabie uriasa. Din inaltul cerului pe umarul batranului cobora un pui de cioara. I se lipi de obraz si acesta prinsese a straluci precum marea.Puiul de cioara se ridica catre cer si disparu peste coama muntelui.
"trebuie neaparat sa vad ce scrie in cartea sa.E inecputul unei povesti, ce poate fi atat de interesant ca o citeste in fiecare seara?"

...A fost odata...si de atunci tot este fara de sfarsit...ca nicodata viata si moartea sa depinda de timp.
A foat odata cand regina regatului viu si regele regatului mort s-au iubit. S-a nascut un prunc care a intemeiat regatul celor fara timp,a celor ce mor doar pentru a renaste, a celor ce se nasc din moarte pentru a fi vii printre morti si vii. Acel prunc nu are nume,el doar traieste infrupatnduse din viata si moarte cu aceasi pasiune. Acel prunc moare si renaste in fiecare rasarit si apus cu fiecare particica din universul ce-l inconjoara. Trupul sau il vei gasi imprastiat peste tot unde este viata si moarte in toata imparatia lui...literele incepusera sa se miste cu repezeala...cand formau o floare cand o soapata de rau cand un rasarit de soare sau o oglinda de lac pusa sa se aranjeze apusul pentru culcare...
Soldatul ametise...iesi in fuga afara...in oglinda marii adomita bine isi vazu pletele incaruntite...Incaleca repede pe o soapta de vant si se repezi in fata regelui sau...

-Marite rege unde mai trimis?.Am ajuns sa am pletele lui si cred ca sunt deja mult mai batran ca el. In fiecare zi e mai batran ca in cealalata si totusi de cate ori priveste la mare intinereste,de cate ori atinge o frunza pierde un rid, cand ajuta o lacrima sa gaseasca drumul catre pamant zambetul i se face de copil. Cand paseste si pamntul ii inghite pasii el se inalta. E deasupra puterii mele de soldat al luminatiei tale! iarta-ma!

Regele nervos il incartui pe soldat intr-o clepsidra si il arunca in casa unor industriasi dintr-un mare oras...

-Aici vei avea succes...pana cand povestea batranului va fi citita si de ei...

O mana de copil intorsese clepsidra...

-Tatii! mai ai putin timp si trebuie sa-mi spui povestea... Cand se termina de scurs dintr-o incapere in alta a clepsidrei, auzi vocea tatalui...

-A fost dodata...ca nicodata...

trupul de nisip al soldatului inghetase.

A doua zi o mana calda il pusese in miscare...

-mai avem putin timp si vine trasura...Repede ca trece timpul.

Undeva pe o plaja intr-o fila de carte un batran se ruga marii...


Noapte buna copii!:)