Persoane interesate

vineri, 24 septembrie 2010

Teoria Ultimului Simt



Va fi o postare lunga...asa ca aveti rabdare...........


.......Astazi m-am trezit tarziu sau m-am trezit exact cat sa fiu primul care citesc postarea amicului Dan de pe blogul BURICUL PAMANTULUI, cea cu spiritul......


.........Dupa raspunsul dat lui Dan am luat-o la pas spre barul unde imi beau cafeaua; BAR TRANSIT ,Santa Eugenia,Girona,Cataluña,España,Europa,Terra,Sistemul Solar...undeva departe in Univers... sau poate aproape...

...Barul asta Transit ce apartine unui chinez fugarit de mama China incepe din west acolo unde e usa,incepe si se termina practic, cu o singura intrare-iesire... ca o partida de fotbal tur-retur cu prelungiri atat cat e cafeau buna. Se bea Bou-Cafe. Acum 3 ani inca erau propietarii catalani care dirijau treaba in Bar Transit azi sunt doar chinezi care probabil spala bani pentru ca nu-si justifica prezenta in numar mare raportat la incasari... Deci intri dinspre soare apune si daca ai ceva crampe, spre soare rasare, dai de doua intrari una unde se prepara bocadillos si una care da la ...daca ai crampe. Pe peretele sudic,sus, e pus LCDul pe stiri,sub el automatul de tabac si apoi incepe barul...slinos ca un batran pescar chinez, plin de pungi cu dulciuri oribile,serpuind cu spatele lui de inox catre nord apoi catre sud terminandu-se in usa bucatariei oribile. Pe peretele nordic ca mai pe toti peretii sunt oglinzi in care Doña Clara(personaj real) o batrana catalana se admira tacticos cand isi soarbe cafeaua cu lapte si musca tacticos si stirb din donut-ul facut de zile bune. Tot lipit de nord sunt si doua jocuri de noroc la care diferite natii isi incearca norocul. De fapt e peretele de unde am inceput sa disec eu teoria ultimul simt.


....Eram pustan si aveam cosmaruri. Ma visam intr-o masina careia ii crapa motorul si care ma tinea intr-un loc sterp... inuman de sterp. Stiu ca mergeam mult pana dadeam de un bar in care un negru castiga la o masina monezi argintii. Visul asta l-am tot visat cale de ani. Ori ca imi placea starea aia in care eram ori ma atragea barul cu negrul care castiga.,ori motorul care mereu ramanea nereparat. Motorul care trebuia sa ma duca spre alt vis,care sa ma duca in alta incapere a existentei...

...Imi aduc aminte cum odata am prins doar un peste trei insi,defapt m-am rugat sa nu mai prindem niciunul pentru a-l elibera din juvelnic. Cum eram sub influenta basmelor,inca copil, ma si gandeam la trei dorinte...

...Cu o zi inaintea postarii lui Dan am fost cu doi amici la pescuit pe TERR.Ca in povestile copilariei, am prins vreme de 4 ore doar un crapustean de 300 de grame. M-am tot gandit daca pestii m-ar pescui pe mine ce 3 dorinte le-as putea indeplini pentru a fi din nou liber pe uscat. E o chestie sa te pui in mintea pestilor.Ce si-ar dori un peste ca sa poata pretinde trei minuni de la un OM cazut in habitatul sau,in lumea sa.Probabil ca si-ar dori sa fie Om atat cat sa puna la adapost toata lumea apelor de furia omului...

....In barul Transit intra negrul din visele mele,isi cumpara un cortado(cafea scurta cu lapte)se uita roata pe peretii plini de oglinzi de parca si-ar fi adunat toate reflexiile oglindite si ca o fantasma se pune pe jucat. Eu eram cu gandurile atomometrice in blogul lui Dan. La prima mana a luat 8 euro, s-a intors spre mine si a zambit. De ce nu a zambit catre chinezi,catre Doña Clara catre restul clientilor nu am sa inteleg. Are o privire baljina de sfant negru pictat pe peretii unui Voronet din Coasta de Fildes. Fara sa vreau ma rog ca omul sa castige mai mult. Sa-l loveasca soarata frumos azi.Butoneaza,prinde speciale si apasa pe butonul casei si scoate 40 de monezi argintii. Visele mele au dat rod. Undeva motorul care a dus ceata de tigani din Babadag in viile din Porto asteapta sa fie reparat(vezi ..http://sorindirokko.blogspot.com/2010/09/intre-2-si-12.html..)

...Pe terasa apartamentului din Calle Antonio Rovira y Virgilli o viespe scapata de ploaia si frigul noptii trecute se alinta in soare. II era frica. I-am simtit frica in faptura ei de 2mm cubi. Ii era frica de multe, de pasul meu care o putea strivi de pasarile cerului,de ploaia si frigul unei toamne care a prins-o departe de viespar. Trag o tigara si simt cum in penumbra unei camere de la etajul doi din blocul din fata o pereche face dragoste. Uni prieten la 9si30 i-a nascut iubita o fetita iar la 9si45 i-a murit bunica. Stafeta vietii a fost data mai departe....


...Nimic nu te poate opri sa simti ce simt toti cei care te inconjoara...Dincolo de toate simtirile vazute si nevazute,intelese si neintelese, dincolo de toate ce crezi ca le-ai putea face si indeplini sta ascuns simtul unic sau ultimul pe care il vom descoperi...sa simti viata din fiecare atomometru din univers,sa simti viata dincolo de barierile ei materiale. Atunci dimensiunile vor cadea vei putea asculta gandul oricarei picaturi de polen...


...primul om a ajuns la malul unui riu . si-a dorit atat de mult sa afle ce e pe celalalt mal atat cat sa fie suficient sa faca primul pod. Tot ce ne inconjoara e creatia noastra, a viselor si dorintelor noastre. Cineva ne-a dat un bot de lut plin de atomi goi ca si ai nostri si ne-a lasat sa ne jucam. Depinde de noi daca vom reusi sa construim podul catre malul unde vom afla raspunsurile. E posibil ca pe celalalt mal sa descoperim o alta trupa de sugubeti incercand acelasi lucru...Depinde de noi daca o sa terminam lutul si vom ramane fara raspunsuri...

5 comentarii:

  1. "ramaneti aproape, nici nu stiti ce pierdeti"!
    :)
    mi-ai starnit curiozitatea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sorine,:)))

    Dar te-ntorci de bunaseama, nu-i asa? :)
    Asta-i cel mai traznit poem in proza pe care l-am citit vreodata. Si cel mai mai reusit! :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Gata Dane. Ma duc sa vad ce fac Scotieni si revin

    RăspundețiȘtergere
  4. ...negru care gaseste comori intr-un bar...oarecare,doua maluri cu poduri invizibile...de fapt o granita invizibila intre real si ireal,defapt intre doua lumi la fel de reale sau...una mai reala decat cealalta(?)
    superba postare,eliadesca! Intr-un foarte apropiat viitor nici nu va mai fi nevoie sa construim "poduri",doar sa intindem "mana" si ajungem pe celalalt mal.

    RăspundețiȘtergere
  5. Sorine, :)
    Ai o invitatie!
    http://rodulpamantului.blogspot.com/2010/09/ia-poftiti-boieri-dumneavoastra_30.html

    RăspundețiȘtergere