Persoane interesate

luni, 26 aprilie 2010

Poveste din Taverna




Pe vremea cand taiam frunza la caini in desert am cunoscut un Portorican ratacit in Alhambra.... Crucifixul de aur se odihnea frumos intre sanii priviti cu multa barbatie de mai toti barbatii. Eu eram mahomedan si nu intelegeam ce cauta Hristosul crestinilor intre cei doi muntii de dorinta... portorico m-a intrebat; te gusta mi mujer gringo? No. Me gusta el citio en que vive la imagen de Cristo...Ca un bun crestin oricine s-ar fi repezit sa atinga aceea cruce. Chemarea divina peste chemarea carnala...suferinta peste placere. Mi-l si inchipuiam pe portorico facand dragoste con su mujer, uitandu-se fix intre nurii femeii la suferinta lui Hristos... Imaginea lui Hristos a ajuns sa fie facuta publica in cele mai indecente si senzuale locuri ale corpului. Am vazut la plaja femei purtandul la glezna, in jurul braului,etc. mai abitir au gasit loc pe fesele lor bombate sa-si tatueze o cruce; un fel de advertisment al pacatelor ce dor cand le atingi mai ceva ca chinurile lui Hristos.
Cat de lung trebuie sa fie lantul unei crucii pentru a nu combina credinta cu defraul?
Nea Maftei a intrat azi in Taverna Lupilor sa-si bea cota zilnica de vodka. Fara sa-si dea seama sau poate ca atras de crucifixul meu de lemn iesit din greseala la lumina zilei si-.a dezlegat graiul...multe poate sa-si aduca aminte un om posedat de mangairile lui Bachus. A inceput cu un capitan inginer electronist pe vase comerciale disparut in Yemen si a inchiat cu citate dintr-o carte la care scrie de o viata si prin care vrea sa impartaseasca lumii filozofiii despre relatia om-natura-Dumnezeu. Cartea e gata dar a zis ca nu mai gaseste nici o tipografie condusa de un evreu. Deci e o ciorna care se vrea citita si recunoscuta de constiinta unui om priceput. I-am propus un targ. O fac electronica si o trimit pe la edituri. Dar... ar fi interesant daca i-as face un blog lui nea Mafteiu sa-si dea lumea cu parerea sau si mai rau sa public citate din ea la mine pe blog si prieteni cunoscatori in aste taine sa aprobe sau dezaprobe filozofiile Mafteiene.

Asa incepe nea Maftei....
1." Dumnezeu e trecutul si noi suntem stransi legati de trecut".
Dumnezeu e atemporal si deci cronometrul nu ne apartine nici noua nici lui...i-am zis eu...
am sa continui daca vad o umbra de aprobare... sa-i neg filozofia pana o sa inteleaga ca filozofia sa trebuie rescrisa in fiecare secunda a vietii care i-a mai ramas....

4 comentarii:

  1. Stai să pricep, unde e păcatul? La crucifixul aflat între sâni? Păi nu Dumnezeu a dăruit femeile cu astfel de "podoabă"? (Mă rog, "podoaba" e mai mult o utilitate, dar fie!)
    Dumnezeu nu cred că s-ar supăra de un crucifix care străluceşte între doi sâni sculpturali. Şi nici de atingerea dintre doi soţi, care-şi trăiesc comuniunea trupească alături de cea sufletească. Mai vinovat mi se pare ochiul care sub pretextul observării crucifixului, mângâia rotunjimile lor, uitând de la ce începuse privitul.

    Despre nea Maftei, deh, mai spune-ne, că e prea puţin ce ai postat ca să avem vreo idee. Aşa, după prima frază, depinde de interpretare, ai putea să-i spui şi blasfemie. "Dumnezeu e trecut", adică "adio, mamă" ???!!! Brrrrr!

    RăspundețiȘtergere
  2. Poate ca nu e nici un pacat,sau poate ca e unul mare. Probabil ca crucifixul e un fel de atentionare..."Nu atinge nici cu gandul ca se sparge".
    Personal nu-mi place ca Dumnezeu ,fie el si stilizat pe o cruce ,sa fie partas la trairile mele carnale. O podoaba te atrage mai cu seama cand e asezata pe un trup de femeie si ala la fel de podoaba...:)

    In legatura cu nea Maftei ,ideea care ii apartine si am postat pe blog a fost publicata si in Candela-revista ortodoxiei romane. deci cu pricipere un bun pastor a lui Dumnezeu i-a dat OK. Maine am sa continui cu restul filozofiei Mafteiene si in special cu cele publicate in Candela.

    RăspundețiȘtergere
  3. Păcatul e în mintea omului, nu? Sau, dacă e să fim ortodocşi până la capăt, atunci n-ar trebui purtate niciun fel de podoabe cu semnificaţie religioasă!

    Sorin, Dumnezeu, stilizat pe o cruce, sau desenat pe o icoană de pe perete, nu reprezintă foarte mult, dacă te gândeşti că este Omniprezent în viaţa noastră. Ori, vrei nu vrei, EL ia act de toate gesturile noastre, cu certitudine! Fie că pe tine te îngrijorează crucea dintre sânii femeii, fie că nu, EL stie ce faci.
    Asta-mi aminteşte vag de un banc cu evrei, din care nu mai ştiu decât poanta, al cărei farmec constă în felul în care se pronunţă fraza. Adică, luung şi cu accent evreiesc, (sau cum spun copiii care se ţin de farse):
    -Ai grijăăăă, Dumnezeu te vedeeeee!
    :)))))))))))))

    RăspundețiȘtergere
  4. Pentru unii, semnificatiile Crucii s-au pierdut in timp, ramanand poate doar ideea de talisman...
    Si pe mine m-a mirat ceva cand eram mai...necoapta:). Mergeam la biserica si mereu aveam grija sa nu atrag atentia, sa port capul acoperit si sa ma imbrac frumos, dar decent. Si veneau niste tantzici a caror hainutze incepeau prea tarziu si se terminau muuult prea repede:)). Si mi se parea ciudat...ca si cum orice bruma de respect s-ar fi spulberat, ca si cum ar fi vorbit la telefon in timpul slujbei sau ar fi barfit de zor cu vecina de rand...
    Apoi am inteles diverse treburi, pornind de la Maria Magdalena...doar pe mine ma deranjau diverse aspecte, caci eu vedeam doar un exterior pe care il traduceam cumva...insa pe El nu cred ca il pasioneaza invelisul foarte mult... sau tot felul de manifestari care noua ni se par sfidatoare ori lipsite de noima...
    Apoi, cu mare bucurie am invatat lectia cu lasatul in plata Domnului a unor lucruri, caci El stie mai bine cum sa le organizeze:)...

    Anna - ascultand linistea...

    RăspundețiȘtergere