Persoane interesate

luni, 22 martie 2010

Magnețel

Ai pus atâta atracție în faldurile
ființei tale
mă simt ca un magnet obosit
ce-și caută polaritatea să putem deveni
un întreg.
Mă învart ca un titirez
iar tu, măcar nici nu zâmbești
stai liniștită cu polii ascunși
iar eu nu stiu
unde să mă lipesc să nu mă respingi
Când reușesc să mă despart de câmpul tău
și intru în stratosfera trăirilor inutile
fără de de ființa ta
ma simt ca un lut fără fier
nimic nu-mi mai atrage ființa din mine.
Singur, cerșesc pământului
o urmă a pașilor tăi
un suspin pe spatele vântului
o lacrimă din nouri încărcată cu tine
o secundă în care să fii...
veșnic atrasă de mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu