Persoane interesate

joi, 18 martie 2010

Tata!!! Imi dai un banut?



Auzi! Dă-mi înc-un bănuț să-mi iau și doi mici că de păine am făcut rost...Doamne.


Normal am descoperit că voi ajunge ceea ce sunt de pe vremea cănd eram copil. Era frig. Într-o noapte, în care una din stelele cerului avuse tupeul să mă spioneze prin gaura din tavan ,mă luă așa un carcel de atâta covrigeme de stat sub plapuma mică și m-am întins. Gerul transparent din jurul meu a mușcat lacom din degetele mele. Doamne ce m-am mai enervat. Am țipat la mama și am intrebat-o de ce mama măsii nu a făcut plapuma mai lungă. Mi-a răspuns din visul ei în care era că ...atât apucase să tundă oaia. Adică o tunse complet doar că oile celor săraci sunt mult mai mici ca oile avuților. S-a întors pe o parte să nu mai privească stelele în ochi și a continuat cum că, ar fi mai bine să văd cum fac să cresc cât e plapuma. A adormit... păna intr-o noapte cand nu mi-a mai răspuns,când m-a lăsat singur cu atâtea intrebări.
Acum mai că sunt de vărsta mamei și cu puțin noroc din cauza regresului anatomic,gerul mă mușca doar cănd îi dau voie. Bine, sunt un tip mărinimos,îi dau zilnic portia lui...dar nu-l mai las să fie lacom.
Fi-ți atenți ce noroc azi. Cănd vorbem cu cerul... elicoptere,elicoptere, zumzăiau ca toate răspunsurile la întrebările mele. Madama care vinde mici mi-a zis că e priministrul României...și m-am trezit cu mâna întinsă către cer dar... ce v-a dat vouă am primit și eu. Dar să-l lăsăm pe el să zboare liniștit că are oi destule,să le tundă...să le mulgă. El, știu că nu se întreabă ci doar dă răspunsuri,răspunsuri care nasc întrebările mele. Nu sunt un tip pretențios, îmi ajunge păinea care o țin sub braț și leul care l-am primit să fiu pozat din profil,cine știe poate faceți un brend din imaginea mea care cerșește cerul de pe cer. Știți ce e mai greu? Că din ce în ce mai des descopăr că cer un colț de păine de la alt cerșător. Că sunt oameni pe care într-un timp îi invidiam câtă ditamai plapuma au și acuma tănjesc după un colț de pâine.
V-aș spune mai multe; despre cum mi-a încărunțit barba,despre cum m-a lăsat Baba pentru un voiaj pe cealaltă lume,despre gaura mea către stele pe care am vrut mereu să o acopăr dar m-am gândit că rămân prea a nimănui, despre gustul păinii cănd se învechește și are flori de mucegai,despre apa caldă a cărui inventator nu mi-a dat voie nicodată să-i folosesc patentul...despre, dar sunt atătea care s-ar putea să le trăiți și voi dacă mai lăsați elicopterele să va innunde inutil cerul de vise.
Auzi idee. Să faci ședințe de guvern plimbăndu-te cu elicopterele prin țară...Noroc că eu nu muncesc pe bani,ci pe păine. Eu cel mai mult le dau firmituri,vouă zi de zi vă taie din plapumă să aibă kerosen pentru sedințe aeriene și probabil în scurt timp spațiale.
Oare cum se vede moaca mea de pe lună? Dar a domniilor voastre?Întrebați guvernul dacă aveți nevoie de noi întrebări!
Cănd o să vă ia cârceii,de prea mică plapumă, să veniți la mine să vă învăț cum se intră de viu în pâmant să treci mai ușor prin gerul iernii.

3 comentarii:

  1. Frumos ilustrat si punctat! Eu nu vad doar elicoptere ci si molii care rod din plapuma, de parca n-am rupe zilnic din ea... Sa fie doar viziunea mea?!...

    RăspundețiȘtergere
  2. Bun regasit, Sorin!
    Frumos, aproape de sublim. Citeam cele scrise de catre tine si mintea mea fugea mereu cu gandul la "fetita cu chibriturile".
    ---
    Cum se vede moaca mea de pe luna?!
    :)
    caraghioasa tare.
    ---
    Mi-a placut enorm: "să veniți la mine să vă învăț cum se intră de viu în pâmant"!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc Oana pentru com. La fel si tie Andrei!

    RăspundețiȘtergere