Ti-am luat un martisor...
cu gandul sa te tina-o viata
sa ai pe cine sa-stepti in pridvor
cind ochelari or vedea in ceata.
Sa iti alinte existenta
cu ras si lacrimi ingeresti
iti pun pe sfoara chintesenta
a tot ce-nseamna sa iubesti.
Ti-am luat o farama din fiinta
si-n prag de primavara si flori
iti daruiesc cu atata credinta
un prunc si milioane de sarbatori!
Ce frumos, si ce nostalgi am.
RăspundețiȘtergereMi-e dor de un martisor mai rau ca de mama, am unul de vreo 4 ani si il tin ca pe ceva sfint.
Martisorul nostru al romanilor ca alte popoare nu il au.
Adriana. invata-i pe iberici cum sta treaba la noi. incetu incetu ii dai pe brazda.::))
RăspundețiȘtergereLe-am povestit Sorine si sa sti ca le-au placut povestea martisorului.
RăspundețiȘtergereAu ramas foarte surprinsi, cind l-am si aratat despre ce e vorba au zis " que cosa tan linda y hermosa" .
Incet incet iau din obiceiurile noastre , mai ales cele culinare.
Le plac micii si mamaliga cu smintina unora dintre ei.
Da. Am incercat si eu sa-i invat pe Almerieni gustul la mici. Mirosul si gustul parea ca acasa doar ca atunci cand muscai din mic parca mscai din plastelina(carne crescuta la grafic). lor le-a placut pe mine doar m-a atatat sa ma intorc cat mai repede acasa sa simt gustul adevarat al micilor.::)) Si-ti spun... si e si post.::))
RăspundețiȘtergere