Padurea Albastra

Trec nopti
trec zile,
padurea mea
e din ce in ce mai albastra,
copci nevindecate din copilarie
lacasuri de zane ,zmei
si pasare maiastra,
ma lasa cu fruntea rece
privind intr-o glastra.

pun din lutul amintirilor mele
adun roua diminetilor
si lacrimile amintirilor caste
adun ghiveci intr-o spirala a reintoarcerii
si in fereastra imi renasc padurea albastra.

cerul se despica in trei
din el. curg povesti cu zmei
vad si un ochi de cosanzeana
vad si-un Harap cu lacrima sub geana

se aduna toate involburate
respir copite de cai si fete-deocheate
incerc sa renasc,sa retraiesc printre ele..

dar ceva imi spune,

ca voi fi reimpartit de pamant si stele..