Viata trupeasca e o intreaga filozofie pentru muritori. Pentru Zei, pentru nemuritori e doar o vizita in cabina de proba pentru a afla daca ce imbraca e de bun gust...
joi, 11 martie 2010
Azi am fost sa vad ce face padurea...intr-un colt de Lume
Frumos! Dar micutul acela mi se pare personajul principal. E o scumpete! Recunosc că mi-ar plăcea să-l ciufulesc şi să-l tăvălesc putin prin zăpadă. Cu maximă tandreţe, desigur...
Mi se strivise raiul de sticla ferestrei. Acolo, în odaie, doar umbrele mai ştiu să mă recunoscă în aburul unei ierni ce pare să nu se mai sfârşească..cuvintele sunt puţine şi stângace şi dor...
Superbe imagini!
RăspundețiȘtergereMultumesc Denisia!!
RăspundețiȘtergereFrumos!
RăspundețiȘtergereDar micutul acela mi se pare personajul principal. E o scumpete! Recunosc că mi-ar plăcea să-l ciufulesc şi să-l tăvălesc putin prin zăpadă. Cu maximă tandreţe, desigur...
Blue. Pai nu ar fi probleme. Trebuie doar sa-i dai intalnire! ::))
RăspundețiȘtergereMi se strivise raiul de sticla ferestrei. Acolo, în odaie, doar umbrele mai ştiu să mă recunoscă în aburul unei ierni ce pare să nu se mai sfârşească..cuvintele sunt puţine şi stângace şi dor...
RăspundețiȘtergereFrumos spus Ana. Asa e. uneori cuvintele dor mai rau ca palmele...sau ca magaierile!.:)
RăspundețiȘtergereCum îl cheamă?
RăspundețiȘtergere:))
(Mă provoci!
Nu-i cam mic să plece singurel la întâlniri?)
:))))
Am facut o noua postare sa-l cunosti mai bine...
RăspundețiȘtergere